În anul 1848, pe 26 iunie, Guvernul revoluționar de la București a decretat ca Tricolorul – roșu, galben și albastru – să reprezinte steagul național al tuturor românilor. Culorilor li se atribuia pentru prima dată o semnificaţie. Roşul înseamnă sângele înaintaşilor vărsat de-a lungul veacurilor, galbenul exprimă bogăţia ogoarelor, albastrul semnifică libertatea. Culorile au fost împărţite egal pentru a reprezenta principiul egalității, iar orientarea în sus semnifică verticalitatea.
În timpul revolutiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al națiunii în prima zi a victoriei revoluției burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la București și promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului național.