“Fericirea, pe care fiecare o caută în felul său, după temperamentul său, e o formă de a-L căuta pe Dumnezeu; o căutare mai mult sau mai puţin înţeleaptă, mai mult sau mai puţin luminoasă, dar toţi îl caută pe Dumnezeu.”
Omraam Mikhael Aivanhov
„In interior trebuie să căutăm să fim fericiţi. Pentru că dacă învăţăm să fim fericiţi în interior, vom fi fericiţi în orice condiţii. Da, în cele mai rele condiţii, vom putea comunica cu entităţi celeste, şi ne vom simţi arhiplini, plini de lumină. Dacă cauza fericirii voastre e în voi, nimic şi nimeni nu vă poate lua fericirea. În ziua când veţi înţelege lucrurile astfel, acesta va fi momentul eliberării, imortalităţii, eternităţii voastre. Desigur, avem nevoi materiale, dar nu atâtea câte ne imaginăm. Când destinul face să suportaţi anumite privaţiuni, spuneţi-vă că aveţi ocazia de a căuta alte soluţii, noi căi ,în suflet şi minte.
Da, când calea exterioară este barată, blocată, trebuie să vă întoarceţi spre înăuntru…sau în sus, ceea este acelaşi lucru. Există totdeauna o cale de salvare. Câteodată, vă simţiţi descurajaţi, copleşiţi, distruşi… Da, sunt lucruri care se pot întâmpla. Nu spun că ai zi de zi motiv de fericire şi bucurie, spun doar că este mereu ceva de făcut, chiar şi în cazurile cele mai dificile. Şi chiar şi în cele mai grele momente de descurajare, trebuie să ştim că însăşi această descurajare conţine elementele care, dacă aţi învăţat cum să le sesizaţi şi să le utilizaţi, vă vor servi ca să vă recâştigaţi curajul. Pentru că descurajarea este o stare care posedă forţe formidabile. Dovada: din moment ce este capabilă să destrame o întreagă împărăţie – voi înşivă, cu toate bogăţiile şi posibilităţile care sunt înmagazinate în corpul vostru, inima voastră, intelectul, sufletul vostru – înseamnă că este într-adevăr foarte puternică. Atunci, de ce să nu încercaţi să puneţi stăpânire pe această putere pentru a o orienta într-un sens pozitiv?
Omul nu este conştient de toate posibilităţile care zac în adâncul său. Chiar când el se crede complet extenuat, la capătul forţelor, în realitate îi mai rămân resurse. Pentru că el este făcut ca o rachetă cu mai multe trepte: în momentul în care carburantul primei trepte se epuizează, o scânteie aprinde a doua treaptă şi racheta îşi continuă drumul. La fel se întâmplă şi cu a doua treaptă, şi cu a treia, cu a patra… Când un om moare, aceasta nu se întâmplă în mod necesar pentru că şi-a epuizat toate resursele ci, de multe ori, pentru că nu a reuşit să aprindă treapta următoare. Dacă ar fi reuşit, ar fi văzut că mai are reserve.
Suntem departe de a bănui cantitatea de rezerve pe care Dumnezeu le-a depus în noi.
Deci, înţelegeţi-mă bine, când calea exterioară vi se pare barată, blocată, întoarceţi-vă spre interior şi începeţi să lucraţi prin gândire, prin imaginaţie, prin voinţă: încetul cu încetul, veţi simţi deschizându-se în voi orizonturi nebănuite. Dacă încercaţi să înţelegeţi limbajul destinului, veţi fi totdeauna fericit, veţi binecuvânta Cerul, care vă ajută să exploraţi regiuni mai secrete şi mai bogate.”
Omraam Mikhael Aivanhov
