Am vrut să înțelegem mai bine ce-l mâna în luptă pe jurnalistul Eminescu.
Pregatindu-ne de Ziua Mondiala a Poeziei si a Teatrului, pe care o vom celebra pe 27 martie, va propunem:
Serata Eminescu „jurnalistul” – UZPR , pe 21 martie, la Centrul Cultural Mihai Eminescu, de la ora 17:00.
O seara plina de poezie, de ganduri frunoase si de momente artistice. Director artistic: Claudia Motea.
Jurnale
Iată câteva reflecții, rămase în manuscris, cu privire la presă și la calitățile ei:
„Fiecare lucru poartă în sine însuși măsura sa. De aceea e o caracteristică a omului inteligent și de bună-credință că, formulând lucruri sau raporturi în scris sau vorbire, va cerca s-o facă în măsura dictată de firea lucrurilor, în scurt; espresia celor cugetate va fi adecuată cu materialul cugetat. Asta e specific uman. Pe când omul neinteligent face din sine însuși măsura lucrurilor și mestecă subiectul său în cele ce sunt și se-ntâmplă, cel inteligent și de bună-credință va cerca să se dezbere de tot ce-ar putea să-i întunece judecata. Inteligența e putința, buna-credință e voința de-a vedea și reproduce obiectiv cele ce esistă și se-ntâmplă.
Acum sunt la noi 4 specii de jurnale.
Neinteligente, dar de bună credință; aceste nu posed posibilitatea de a vedea obiectiv: Telegraful.
Inteligente, dar de rea-credință; aceste nu posed voința de-a vedea obiectiv.
Neinteligente și de rea-credință; aceste sunt gunoiul presei noastre: Trompeta, Poporul.
Inteligente și de bună-credință în fine. (…) Asta-i caracterul mai multor jurnale din Austria: Albina, Federațiunea, Telegraful.”
Se pot extrage din Eminescu o sumedenie de citate care par a se potrivi de minune României actuale. Eminescu scria în 1881 în „Timpul”:
„Din Teleorman aflăm lucruri foarte curioase despre modul cum știu liberalii să practice regimul liberal și de disprețul cu care se tractează opiniunea publică și voturile prin cari se esprimă.
Vestitul Chirițescu, mână dreaptă a dl-lui Simeon Mihălescu și a tovarășului său Varșavski, de la a doua venire a d-lui Mihălescu nu mai cunoaște nici o măsură; ca un adevărat cazac lovește în dreapta și în stânga pe toți câți nu sunt supuși devotați la ordinele sale, fără rușine de oameni și fără frică de D-zeu.”
Cu toată reacția de amuzament în fața acestor rânduri, a compara literal trecutul cu prezentul e de cele mai multe ori greșit. Actualitatea lui Eminescu trebuie înțeleasă în sensul în care:
- ideile lui politice au influențat întreaga noastră istorie ulterioară, începând cu naționaliști ca Iorga, continuând cu Tânăra Generație a lui Mircea Eliade & co. și apoi cu comunismul naționalist al anilor 70-80 ș.a.m.d.;
- problemele cărora trebuia să le răspundă Eminescu prin articolele lui de ziar (inegalitatea acută a claselor, caracterul de periferie al României ș.a.) au rămas probleme de actualitate.
O serie de citate introduse prin câteva comentarii. Din ele nu iese un Eminescu prea friendly în raport cu ceea ce înțelegem azi ca progresism. Dimpotrivă: de sub masca unui stil seducător răzbate un Eminescu reacționar, xenofob, antidemocrat (ceea ce n-a fost niciodată un secret – doar uitat convenabil).
