Creierul uman este programat să caute amenințări. Foto: freepik
Cu toate că ruminația și gândirea excesivă sunt adesea considerate același lucru, ele sunt ușor diferite (deși au legătură), spune Ross.
Ruminația se referă la a avea gânduri care se tot repetă în minte. Acest lucru poate duce la supra-gândire – analizarea gândurilor fără găsirea unei soluții sau rezolvarea problemei.
Acest proces mental poate fi asemănat cu un disc vinil care redă aceeași parte a cântecului la nesfârșit. În acest caz, acest lucru se întâmplă, de regulă, din pricina unei zgârieturi. Motivul care stă la baza gândirii excesive este puțin mai complicat, susține psihologul clinician.
Creierul uman este programat să caute amenințări, să facă un plan pentru a aborda aceste amenințări și pentru a fi în siguranță. Amenințările percepute pot avea la bază experiențe din trecut sau pot fi „ce s-ar întâmpla dacă”.
„Ce-ar fi dacă” se referă de obicei la situații neplăcute. Aceste scenarii sunt numite de psihologii clinicieni drept „gânduri fierbinți” – ele vin la pachet cu o mulțime de emoții (îndeosebi tristețe, îngrijorare sau furie), ceea ce înseamnă că există șanse destul de mari să rămânem blocați pe aceste gânduri și să ne tot revină în minte.
Totuși, având în vedere că acestea se referă la lucruri care fie s-au întâmplat deja, fie s-ar putea întâmpla în viitor, problema nu poate fi rezolvată, așa că mintea se concentrează asupra gândurilor.
Majoritatea oamenilor trec, la un moment dat, prin situații în care gândesc prea mult.
Persoanele susceptibile
Unele persoane sunt mai predispuse să rumineze. Cei care s-au confruntat anterior cu obstacole sau au suferit traume sunt susceptibili să se aștepte la pericole și să le caute mai mult decât cei care nu au avut parte de situații nefavorabile.
Persoanele care meditează intens asupra unui eveniment, cele care sunt predispuse la anxietate sau la o stare de spirit proastă și cele care sunt sensibile sau care simt emoțiile în profunzime sunt, de asemenea, mai predispuse să rumineze și să gândească excesiv.
În plus, în momentele de stres, emoțiile tind să fie mai puternice și să dureze mai mult timp, iar gândurile pot fi mai puțin clare, ceea ce înseamnă că putem rămâne blocați în gânduri mai mult decât am face-o în mod normal.
Starea de epuizare sau de rău fizic poate însemna, de asemenea, că este mai greu să abordăm și să gestionăm gândurile, susține Kirsty Ross.
În cazul în care gândurile revin, psihologul clinician recomandă apelarea la strategii axate pe emoții și strategii bazate pe probleme.
A fi axat pe emoții înseamnă să îți dai seama cum te simți în legătură cu ceva și să abordezi aceste sentimente. De exemplu, poți simți regret, furie sau tristețe în legătură cu ceva ce s-a întâmplat, sau poți fi îngrijorat în legătură cu ceva ce s-ar putea întâmpla.
Acceptarea acestor emoții, aplicarea tehnicilor de îngrijire personală și sprijinul social pentru a vorbi și gestiona sentimentele vor fi de ajutor.
Întrebări cheie
Cea de-a doua parte constă în a fi axat pe probleme. Analizând ce ai face diferit (în cazul în care gândurile au legătură cu ceva din trecut) și elaborând un plan pentru a face față viitoarelor situații pe care le generează gândurile tale.
Însă este greu să pregătești planuri pentru toate situațiile probabile, așa că această strategie se dovedește a avea o utilitate limitată.
Ceea ce este mult mai util este să îți pregătești un plan pentru una sau două dintre cele mai probabile situații și să accepți că pot apărea evenimente la care nu te-ai gândit, a indicat Ross.
Conform lui Ross, sentimentele și trăirile sunt informații. Astfel, aceasta sugerează importanța următoarelor întrebări: „Ce spun aceste informații?”, „De ce apar acum aceste gânduri?”.
În acest sens, de exemplu, anul universitar tocmai a reînceput. Părinții absolvenților de liceu nu pot dormi noaptea (moment în care sunt frecvente ruminația și gândirea excesivă), fiindcă își fac griji pentru copilul lor.
În această situație, ar fi util ca părintele în cauză să știe cum ar reacționa în cazul unor situații mai probabile (de exemplu, proaspătul student are nevoie de bani, se simt singur sau că îi este dor de casă).
Însă gândirea excesivă este, de asemenea, un semn al unei noi etape atât în viața proaspătului student, cât și în viața părintelui.
„Schimbă, acceptă și lasă-te purtat”
O modalitate utilă de a gestiona ruminația sau gândirea excesivă este „schimbă, acceptă și lasă-te purtat”, susține Ross.
Pune la îndoială și schimbă aspecte ale gândurilor. De exemplu, șansa ca tânărul să rămână fără bani, să nu mai aibă mâncare și să moară de foame (gândirea excesivă tinde să determine creierul să inventeze situații catastrofale) nu este probabilă.
Părinții din exemplul mai sus menționat pot verifica în mod regulat cum se descurcă studentul din punct de vedere financiar.
Gândurile sunt doar idei. Acestea nu sunt categoric adevărate sau exacte, însă atunci când se meditează adânc asupra lor și revin în minte, pot începe să pară adevărate, întrucât devin familiare. Pentru a pune capăt cercului vicios, Ross recomandă găsirea unui gând mai realist.
Acceptarea emoțiilor și descoperirea unor modalități de gestionare a acestora (comunicare cu apropiații) va fi, de asemenea, de ajutor. La fel ca și acceptarea faptului că viața implică în mod inevitabil o lipsă de control total asupra rezultatelor și posibilităților care se pot ivi.
Oamenii dețin, în cele din urmă, controlul doar asupra reacțiilor și comportamentului.
Stresul și oboseala duc la gândire excesivă. Așadar, este importantă gestionarea nivelului de stres prin alimentație și un somn odihnitor, prin activități fizice și prin întâlniri cu persoane dragi.
