Imaginea de sine nu ne permite niciodată să acționăm într-un mod nepotrivit cu aceasta. În funcție de părerea pe care o avem despre noi înșine, despre ce credem că știm, putem, merităm, succesul nostru în orice domeniul al vieții este creionat pas cu pas către a fi atins repede, ușor, sigur sau anevoios și cu timp nejustificat de lung. Din ce motiv se întâmplă să trăim exact ceea ce credem?
În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru (foto), președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), acest lucru se întâmplă deoarece impulsul natural al psihicului nostru este acela de autoconfirmare. “Din nevoia de a ne conserva energia, combinată cu nevoia de liniște interioară sau de siguranță, psihicul alege în mod natural varianta cea mai simplă. Și care este cea mai simplă varianta? Evident, cea în care deja credem din obișnuință, deoarece nu mai presupune investiție de timp, energie și atenție”, explică psihologul.
Ce ne sabotează în mod concret?
Chiar și așa, specialistul este de părere că unele emoții, atitudini, comportamente sau conjuncturi ne sabotează în mod constant și scad imaginea noastră despre sine.
1. Convingerile și emoțiile: “nu pot, nu știu, nu merit, nu e pentru mine, alții au noroc, alții sunt mai importanți decât nevoia sau dorința mea, nu fac față, nu e momentul potrivit, vreau doar într-un anumit mod/moment”, convingeri din care decurg emoții că: frică, rușine, neîncredere, furie, invidie, tristețe, nesiguranță, respingere, ura.
2. Obișnuințele și comportamentele: amânarea, influentabilitatea, lenea, complacerea, nerecunoștință, retragerea socială, agresivitatea, dezorganizarea, controlul, conservatorismul exagerat, acumularea exagerată de obiecte sau bani, zgârcenia.
3. Modelele familiale: inconștient, copiem în copilărie strategia de eșec a familiei și, fără ghidajul necesar, este dificil să ne dăm seama în primul rând că s-a întâmplat asta, în al doilea rând să apucăm de undeva firul schimbării. Aceste modele, copii fiind, le luăm că atare, deoarece nu avem alte experiențe, deci nu avem termen de comparație.
“Putem învață de la cei mai mari experți în atingerea succesului, putem aplica strategii verificate că fiind valide, ne putem construi o disciplină de acțiune eficientă – de altfel, aspecte importante în drumul care succes – însă, atâta timp cât avem convingeri sabotoare, eforturile noastre au șanse mari să conveargă spre punctul din care am plecat și să rămânem doar cu consumul de timp, energie, resurse”, declară psihologul.
Cum ieșim din acest cerc vicios?
Pasul I:
Ieșim la “vânătoare de vrăjitoare”, adică începem un drum al conștientizării convingerilor sabotoare care formează imaginea noastră de sine. Insuccesul repetat duce la frustare, iar frustrările repetate se adună și formează o ”bombă cu ceas” care se manifestă în planul fizic. Manifestările din planul fizic ne pot da indicii despre convingeri, respectiv despre tipul de imagine de sine.
“De exemplu, durerile de cap ne dau indicii despre conservatorism, dorința de control, posesivitate, agresivitate, dezorganizare, atenție excesivă la detalii, scenarii mentale și emoții ca: furie, încăpățânare, neputința de a ține lucrurile pe loc, ura.
Durerile de stomac ne dau indicii despre influențabilitate, complacere, retragere socială, dezorganizare și emoții, precum: rușine, neîncredere, invidie, nesiguranță, teamă de respingere/singurătate.
Problemele cu rinichii ne dau indicii despre acumularea exagerată de lucruri, obiecte, bani, zgarcenie, refuzul contextelor de relaxare și obținere a plăcerii, atașamente, dependențe de orice tip și emoții, precum: frică existențială, nesiguranță.
Problemele cu inima și plămânii: ne dau indicii despre complacere, nerecunoștință, neacceptare de sine și a celorlalți, refuzul de a dărui și emoții, precum: invidie, revoltă, tristețe, lipsa de iubire.
Nu în ultimul rând, problemele cu picioarele: ne dau indicii despre amânare, lene, non-acțiune, stagnare în zona de confort și emoții ca: frică de viitor, neîncredere în schimbare, indecizie”.
Ce putem face?
Daca dialogul interior amintit mai sus ne „saboteaza” ne putem intreba in forul nostru interior : „de fapt, a cui e vocea interioara : a mamei, a tatalui, a altei persoane importante pentru noi in copilarie ?” Acesta este un prim pas absolut necesar dar nu si suficient. Este recomandat pentru un rezultat eficient sa exploram aceste intrebari si raspunsuri cu ajutorul unei persoane de specialitate, un psihoterapeut, pentru ca autostima nu se construieste dintr-o data, nu e un proces facil mai ales daca imaginea de sine este grav afectata, ci reprezinta un proces complex si de durata, in care elementul fundamental il reprezinta dorinta si capacitatea de avea grija de propria persoana.
Dar pana va hotarati sa apelati la o persoana de specialitate mai sunt cateva lucruri pe care le puteti face :
- faceti o lista cu realizarile pana in prezent (cei mai nesiguri dintre dvs. ii pot intreba pe altii dar doar persoane pe care le apreciati si in parerea carora aveti incredere, pentru ca vanzatoarea de la colt va poate spune ca nu sunteti suficient de sociabil pentru ca nu ati vrut o data rabdare sa-i ascultati telenovelele)
- analizati obiectiv ce calitati ati folosit pentru realizarea lor (sigur persoanele cu imagine scazuta de sine vor atribui succesele unor factori externi dar pe principiul „Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista” este evident faptul indiferent daca factorii exteriori ar fi putut favoriza succesul – ceea ce este si normal – drumul catre atingerea acelui succes este datorat persoanei care a avut capacitatea de a se folosi de factorii externi – aceasta fiind in sine o calitate)
- „sarbatoriti” orice succes, laudati-va in sinea dvs. pentru realizarea oricarui lucru pentru ca dvs. l-ati „bagat in traista”, ati fi putut trece foarte bine pe langa el … neavand curajul sa riscati o incercare … sau ati fi putut pur si simplu sa nu aveti curajul sa doriti lucrul respectiv din credinta ca nu-l puteti obtine
- transformati esecul in feed-back : decat sa va blamati pentru ca ati esuat mai bine analizati ce nu a mers bine si puteti imbunatati pe viitor sau ce ati gresit si puteti sa nu mai repetati in viitor. Nu uitati ca autoblamarea saboteaza acum dar si mai tarziu, creand acel cerc vicios
- incepeti cu pasi mici, pasii mari va pot dezechilibra. Daca sunteti genul de persoana care evita sa actioneze din teama de a nu esua si amana lucuri din acelasi motiv va propun sa faceti o lista zilnica cu cateva obiective usor de atins, apoi la sfarsitul zilei sa analizati ce a mers bine si ce nu, luand astfel, decizii in consecinta pentru ziua urmatoare. Dupa o luna de astfel de practica stabiliti obiective din ce in ce mai mari si pe termen din ce in ce mai lung. Aveti rabdare si fiti perseverent in aceasta tehnica, veti face pasi mici dar siguri si stabili. Realizarea obiectivelor personale, indiferent cat de mici, contribuie la intarirea autostimei si imbunatateste imaginea de sine
La fel de important in consolidarea imaginii de sine il reprezinta constientizarea si satisfacerea nevoilor fundamentale ale omului asa cum le-a asezat A. Maslow (1968) in binecunoscuta piramida a trebuintelor umane. Voi prezenta aici varianta adaptata de catre psihologii romani Corneliu Augustin Sofronie si Roxana Zubcov in cartea lor „Psihologia ordinii. Psihologia cuantica” (Editura Perfect, 2005) :
- X. Nevoia de ideal, de eroi, perfectiune, valori inalte ale umanitatii
- IX. Nevoia de implinire (autorealizare, sa ajungi ceea ce poti ajunge pentru a te simti implinit)
- VIII. Nevoia de manifestare sociala (inteligenta sociala, acceptarea ca individ social, integrare sociala)
- VII. Nevoia de moralitate (cunoasterea, estetica si etica, reguli care mentin ordinea sociala)
- VI. Nevoia de utilitate sociala, prestigiu, succes prin profesie, scoala
- V. Nevoia de echilibru dinamic interior pentru deschiderea catre lume (echilibrul intre micro si macro, intre individ si social)
- IV. Nevoia de proximitate (apartenenta la un grup, nevoia de spatiul amical, de recunoastere)
- III. Nevoia de identitate (familie – cunoasterea si acceptarea originilor ca baza in formarea identitatii personale) sau „nevoia de identitate si imagine de sine” (K. Horney)
- II. Nevoia de armonie interioara, siguranta de sine si siguranta in general (a-ti putea planifica viata fara teama de pericole), nevoia de partener, sau „trebuinta de afectivitate si aprobare pentru echilibrul interior” (K. Horney)
- I. Nevoi primare (hrana, adapost, imbracaminte, igiena, sex) traduse in nevoia de independenta si libertate, sau „trebuinta de libertate si superficialitate” (K. Horney).
Chiar daca nevoile inferioare (primare) sunt imperioase si se cer obligatoriu a fi implinite, sunt putin satisfacatoare si pe termen scurt foarte scurt. Insa pentru o buna imagine de sine, bine consolidata si de durata cele superioare sunt foarte satisfacatoare.
