Există mai multe teorii legate etimologia cuvântului “aprilie”. Majoritatea lingviştilor consideră că denumirea acestei luni vine din latinescul “aperio, aperire” – “a (se) deschide” (din care a derivat “Aprilis”), făcând referire la faptul că acum este vremea când florile, frunzele copacilor încep “să se deschidă”, să înmugurească, să crească.
Totuşi, dicţionarele româneşti indică drept etimon al cuvântului “aprilie” termenul grecesc “aprilios”, care ar fi pătruns în limba română prin intermediul limbii slave (sl. “aprili”). Direct din latină ar fi venit însă termenul popular “Prier”, “al verdeţii domn”, cum precizează Lazăr Șăineanu, în “Dicţionarul universal al limbii române”, din 1929.
Este posibil însă ca “Prier” să fie un derivat de la verbul “a prii”/ “a fi prielnic”, cu referire la timpul favorabil, în această lună, muncilor de primăvară. Pe de altă parte, denumirea populară “Traistă-n băţ”, pentru aprilie, sugerează şi vremea adesea capricioasă, schimbătoare, din această lună (“Prier priește, dar și jupuiește”).
Interesantă este şi etimologia indicată, pentru “aprilie”, de “Gaffiot” (Dicționarul latin-francez ilustrat) – în franceză “avril” – din adjectivul latin “apricus” (cu sensul “care iubește soarele, clar, însorit, pur”.
Argumente poetice/ mitologice pentru denumirea “aprilie”
O altă teorie sugerează că luna aprilie ar fi fost numită după zeița romană Venus (Aphrodita, în mitologia greacă, Apru, în limba etruscă), deoarece luna aprilie îi era dedicată. În antichitate, la romani, exista obiceiul ca fiecare lună a anului să fie consacrată unei zeităţi, iar Venus, zeița dragostei, a frumuseții și fertilității, era celebrată în această perioadă a anului, după cum spune şi poetul Ovidius, în “Fastele” (“Sărbătorile”), calendar versificat al sărbătorilor romane, scriere rămasă neterminată din pricina exilului poetului (la Tomis): “Iată-ne ajunși la cea de-a patra lună, pe care ți-o închinăm ție, Venus, care știi că poetul și luna sunt ale tale”. De altfel, de 1 Aprilie, în Roma antică, se desfăşura festivalul “Festum Veneris et Fortunae Virilis”.
Argumentele lui Ovidius sunt, mai degrabă, poetice, nu lingvistice: “Unii spun că aprilie (aprilemul) este numit așa, pentru că este un sezon bun, când toate se deschid, însă buna Venus își pune mâna pe această lună și o revendică”. Poetul latin considera că atribuirea acestei luni zeiţei Venus se explică şi prin apropierea de “Marte”, zeu agrar şi războinic, celebrat în luna precedentă, acestia (Venus şi Marte) fiind “părinţi” ai lui Quirinus, şi el o zeitate războinică (preluat din mitologia sabină).
