În ce măsură ne îngrijim ca valori precum compasiunea, iubirea, bunătatea etc. să fie învățate de copiii de astăzi, adulții de mâine? Compasiunea se învață … dar cine sunt profesorii ei?
Compasiunea înseamnă „un sentiment de empatie profundă și respect pentru o altă persoană care este lovită de nenorocire și dorința puternică de a acționa în această direcție”. Avem acest sentiment de empatie profundă și respect în viața noastră de zi cu zi? Avem o dorință puternică de a acționa, de a îl ajuta pe cel care se află în nevoie? Nu întotdeauna. De vină suntem adesea chiar noi.
Trebuie să fim atenți deoarece „copiii pot să ne asculte în ce le spunem, dar – mai important – ei învață prin observarea acțiunilor noastre”. Iată de ce, dacă avem ocazia să facem întâmplător un gest izvorât din compasiune este bine să îl facem (pentru persoana respectivă, pentru noi, dar și pentru cel mic care vede toate aceste lucruri).
Copiii imită comportamentele celor din jur și dacă părinții, profesorii și alți adulți aleg să dovedească compasiune atunci ea o să se regăsească și la copii.
Dar, nu este suficient. Trebuie să urmărim toate celelalte influențe care vin și împing dezvoltarea copilului într-o direcție sau alta. Uneori, copleșiți de nevoile și necazurile altor persoane putem să ajungem să fim mai puțin sensibili la suferință. Un exemplu sunt știrile și evenimentele relatate de către mass-media, care ne obișnuiesc atât de mult cu o fațetă negativă asupra lumii încât ne „imunizăm” în fața unor probleme și ne arâtăm indiferenți în situații care ar trebui să ne stârnească compasiunea.
Ce este de făcut? Trebuie să trecem compasiunea în rutina noastră zilnică. Iata cum putem să facem acest lucru:
- Ne putem uita împreună cu copilul la filme emoționante, putem să citim împreună cărți de calitate care au în prim plan această perspectivă. Dar nu trebuie să uităm: să facem acest lucru în familie, împreună.
- Să avem grijă să-i mulțumim copilului ori de câte ori acesta face ceva pentru noi și să împărtășim cu el cum ne-a făcut să ne simțim gestul lui. Copilul o să fie fericit și o să tindă să repete gesturile frumoase.
- Să alegem să susținem acțiuneile unei organizații de caritate, să scriem o scrisoare de susținere pentru o cauză caritabilă în care copiii cred.
- Să creștem „vocabularul” emoțiilor copiilor. Mai bine spus, este bine să vorbim cu copiii despre diferite emoții (putem începe cu tristețea, fericirea, furia, dezgustul, disprețul, surpriza și frica) să-i învățăm să le recunoască la cei din jur și să reacționeze la ele (de exemplu cum trebuie acționat atunci când un om este trist sau îi este frică).
Și nu uitați – la fel ca multe alte lucruri compasiunea de învață și ea … în familie! Iar remediul floral Bach Holly (Ilice) ne deschide la propriu inima!
