Zizica Mihai – meșter popular, sculptează chipuri de sfinţi în coajă de lemn, plămădește de 27 de ani lemnul… Uneori mai și pictează aceste bucăți. Lucrările sale se vând în lumea întreagă.
„Nici măcar nu aș putea spune că mi-a transmis cineva meșteșugul… poate că, pur și simplu, lemnul m-a ales pe mine.”
„Am fost la târguri din Dubai, Madrid şi în Slovenia, unde mi-am promovat singură munca. Lucrările mele sunt prezente în casele multor români din străinătate. Îmi place foarte mult ceea ce fac. Sculptura în lemn şi pictatul icoanelor sunt viaţa mea, echilibrul meu de fiecare zi.
Zizica își are rădăcinile adânc în zona tradițiilor de Argeș, cu părinți simpli și iubitori de frumos. Erau foarte pasionaţi de munca lor, orice ar fi făcut, iar ceea ce ieşea din mâinile lor era aur curat. Tata a fost un meşter priceput la toate, iar mama mea – o talentată croitoreasă de costume populare, era o artistă desăvârşită. Pentru mine, ei au fost cel mai bun exemplu în viaţă. Oricum, talentul de la ei îl moştenesc.”
Întruchiparea geniului artistic popular – Constantin Brâncuşi, afirma că „din toată lumea – numai românii şi africanii au ştiut cum să sculpteze în lemn. Iar ca să încercăm să înțelegem ce înseamnă sculptura în lemn la români trebuie să ne îndreptăm atenția către satul tradițional românesc şi către nevoia meşteşugarilor români de a înfrumuseța obiectele produse, de la lingurile de lemn, butoaiele de brânză sau palincă, până la broderiile din lemn de pe prispele caselor țărăneşti”.
Arta de a sculpta lemn, moștenită din generație în generație și învățată în trecut și în școlile de meserii din România, este una dintre cele mai vechi tradiții românești din ce în ce mai rar pusă în valoare, poate chiar pe cale de dispariție.
Care sunt simbolurile tradiţionale cele mai întâlnite în lucrările dumneavoastră și ce reprezintă ele?
Noi românii, poporul român are origini spirituale păgâne, prin urmare, pe lângă credințele creştine,
oamenii se bazau foarte mult pe simbolistică pentru a obține în viața lor, de exemplu – noroc, bunăstare
sau fertilitate. Oamenii de la sate, mai mult decât cei de la oraş, la fel ca în ziua de azi, puneau mai mult
accent pe păstrarea obiceiurilor şi datinilor, de aceea tot ce aveau în jur – de la haine la unelte şi obiecte de
uz casnic – împodobirea lor, are o anumită semnificație şi o adevărată funcție ritualică. Simbolurile pe care
le folosesc cel mai mult sunt funia, roata vieții sau simbolul solar, rombul, simboluri ancestrale regăsite
la toate popoarele lumii, inclusiv în arta tradițională românească.
(fragment interviu de Carmen-Victoria Bârloiu)
