In Martea Mare din Saptamana Patimilor Domnului, Sfintii Parinti au randuit sa se citeasca „Pilda celor zece fecioare”. Aceasta pilda ne prezinta zece fecioare, cinci „intelepte” si cinci „neintelepte”, care se pregatesc pentru nunta. In Noul Testament, intalnirea cu Hristos este asemanata unei nunti. Hristos se numeste pe sine „mire”, iar Apostolii poarta numele de „prietenii mirelui”. Mireasa lui Hristos este Biserica.
Din aceasta pilda intelegem ca o simpla virtute cultivata nu ne face mostenitori ai Imparatiei lui Dumnezeu. Fecioarelor nebune nu le-a fost de ajuns fecioria. Lipsa faptelor bune, a milosteniei, le-a facut pe acestea sa nu poata fi alaturi de Hristos. Nu le-a folosit lupta cu trupul, ferirea de a cadea in pacatul desfranarii, de vreme ce ele sunt privite drept pacatoase. Candele sunt darul fecioriei, iar untdelemnul este milostenia. Fara untdelemn candelele se sting, adica fecioria daca nu este insotita de milostenie nu foloseste la nimic.
Am intalnit si aceasta interpretare: Candelele aprinse simbolizeaza faptele bune, care trebuie sa arda pana la sfarsitul lumii, adica pana la sfarsitul fiecaruia sau pana la Parusie. Flacara este alimentata de untdelemn. Prin untdelemn, intelegem credinta. Ea nu se poate imprumuta altora, fiind un dar strict personal.
Sfantul Serafim de Sarov sustine ca lampile goale simbolizeaza absenta darurilor Sfantului Duh din inima lor. Lumina lor s-a stins din cauza lipsei unei credinte puternice, care sa se manifeste prin fapte bune. Fecioarele nebune, fara sa fi facut un rau aproapelui, au pacatuit pentru ca nu s-au ingrijit de lumina din suflete.
Nu exista osanda mai grea decat aceea de a-I ramane necunoscut lui Hristos.
