Viața te lasă să cazi. Din nou și din nou. Până când decizi să înveți lecția. Viața te scoate din drum și te pune la răscruce, până când nu mai vrei să controlezi și înveți să curgi ca un fluviu.
Viața te dezamăgește, ca să nu mai trăiești din iluzii și să vezi realitatea. Viața distruge totul de prisos, până când rămâne doar importantul. Viața nu te lasă în pace, așa că încetezi lupta și accepți tot ceea ce este „Este”.
Viața ia ceea ce ai, până nu încetezi să te plângi și să mulțumești. Viața îți trimite oameni în conflict ca să te vindeci și îți reflectează în exterior ceea ce ai în interior.
Viața te lasă să cazi. Din nou și din nou. Până când decizi să înveți lecția. Viața te scoate din drum și te pune la răscruce, până când nu mai vrei să controlezi și înveți să curgi ca un fluviu.
Viața îți pune dușmani de-a lungul drumului, până când nu mai „reacționezi”. Viața te sperie și te pornește de câte ori este necesar, până îți pierzi frica și îți recâștigi credința.
Viața îndepărtează dragostea adevărată, și nu-ți permite, până nu încetezi să încerci să o cumperi cu cadouri. Viața te îndepărtează de oamenii pe care îi iubești, până când înțelegi că nu suntem acest corp, ci sufletul pe care îl conținem.
Viața râde de tine de atâtea ori, până când încetezi să iei totul atât de în serios și să râzi de tine. Viața te rupe și te rupe în cât mai multe părți necesare pentru ca lumina să pătrundă acolo.
Viața te pune să te confrunți cu rebelii, până când încetezi să încerci să-i controlezi. Viața îti repetă același mesaj pentru tine, chiar și cu țipete și lovituri, până când în sfârșit înveți să asculți.
Viața îți trimite fulgere și furtuni, așa că te trezești. Viața te umilește și te învinge din nou și din nou, până când decizi să-ți lași EGO-ul să moară.
Viața îți neagă bunurile și măreția până când încetezi să-ți mai dorești bunuri și măreție și începi să servești. Viața îți taie aripile și îți rupe rădăcinile, până îți dai seama că nu ai nevoie nici de aripi, nici de rădăcini, până nu te contopești cu forma și zbori din Ființă.
Viața îți neagă miraclolul, până când înțelegi că totul este un miracol. Viața îți scurtează timpul, așa că te grăbești să înveți să trăiești. Viața te ridiculizează până nu devii nimic, până nu devii nimeni și astfel vei deveni totul.
Viața nu îți oferă ceea ce vrei, ci ceea ce trebuie să evoluezi. Viața te doare, te doare, te chinuie, până îți părăsești capriciile și chinurile și îți mulțumești că respiri. Viața îți ascunde comori, până când începi călătoria, până când ieși să le cauți.
Viața te neagă de Dumnezeu, până când îl vezi în toată lumea și în toate. Viața te scurtează, te rănește, te îndepărtează, te rupe, te dezamăgește, te crăpa, te separă … până când numai Iubirea rămâne în tine.
Bert Hellinger