De ce am ales psihoterapia cognitiv-comportamentala ?
Desi relativ noua in panoplia scolilor de psihoterapie, mai ales comparativ cu psihanaliza, terapia cognitiv comportamentala isi demonstreaza eficacitatea cu fiecare studiu intreprins referitor la rezultatele acestei psihoterapii.
Aparuta la sfarsitul anilor 1960 prin contopirea cu orientarea comportamentala care se afirma deja din anii 50, psihoterapia cognitiv comportamentala a adus un suflu nou, devenind din ce in ce mai populara. Fiind considerata o psihoterapie de scurta durata isi propune sa intervina direct asupra simptomului fara a acorda un timp indelungat cauzei care a produs simptomul, are in vedere ce intretine simptomul in prezent si este mai putin interesata de trecut si experientele din copilarie. Nu ca nu ar fi importante dar in multe cazuri s-a constat ca aflarea cauzei problemei nu duce neaparat la vindecarea ei.
Spre sfarsitul anilor ‘60, Aron Beck, un psihiatru celebru (si considerat parintele acestei metode psihoterapeutice) facea legatura intre gand-sentiment-comportament. Mai precis felul in care gandim influenteaza felul in care ne simtim si cum ne comportam. Urmarind aceasta ipoteza Beck a inceput sa fie interesat de gandurile pacientilor sai, de ce anume isi spun ei in gand si modul in care se simt. Ganduri pline de ingrijorare ii faceau sa se simta anxiosi sau ganduri care reflectau lipsa de speranta si descurajarea, deprimati. Deci daca tulburarile emotionale sunt provocate de propria gandire, atunci tot ce avem de facut este sa ne schimbam gandirea. Acest lucru si-l propune TCC.
In cele din urma Beck si colaboratorii sai au pus in evidenta adevarate tipare de gandire negativa numite si distorsiuni cognitive care sunt ganduri negative cum ar fi : – “Sunt un ratat; “ Daca ea ma refuza este groaznic”;”Nu pot suporta ideea ca el sa ma paraseasca”;” Daca nu fac totul perfect inseamna ca nu sunt bun de nimic”, etc. Gandurile pot fi fraze, cuvinte, sunete, imagini mentale si cel mai frecvent adevarate monologuri interioare sau dialoguri mentale cu noi insine. Dar si propriile noastre interpretari cu privire la situatile cu care ne confruntam, semnificatiile pe care le acordam anumitor evenimente din viata noastra ne vor influenta dispozitia sufleteasca si felul in care vom actiona.
De exemplu oamenii deprimati au ganduri negative cu continuturi asemanatoare cu privire la ei insisi si alte persoane, adevarate tipare caracteristice in care tind sa-si aminteasca mai degraba evenimente negative decat pe cele pozitive, generalizeaza foarte mult, se simt vinovati pentru tot ce nu merge bine in viata lor, vad lucrurile in alb sau negru, fara nuante etc. In tulburarea de anxietate se constata o tendinta de a supraestima orice amenintare, vad pericole peste tot, interpreteaza catastrofic simptome nedaunatoare ca pe indicii ale unor boli grave, isi imagineaza scenarii terifiante referitoare la cei apropiati etc.
Emotiile si comportamentul vor fi influentate de aceste ganduri. De exemplu o persoana depresiva care gandeste despre ea insasi ca nu face nimic bine chiar va evita sa faca ce isi propune, ceea ce ii va confirma convingerea negativa despre sine.
Frank Willis, un psihoterapeut britanic de orientare cognitiv-comportamentala, obisnuieste sa ilustreze pacientilor sai felul in care propria nostra gandire ne influenteaza viata relatand o poveste despre doi barbati care lucrau la aceeasi firma, aveau cam aceeasi varsta si conditie sociala. Intr-o zi au aflat ca firma urma sa faca disponibilizari serioase si amandoi se aflau pe lista disponibilizarilor. Unul dintre ei a spus: “Este groaznic , este posibil sa nu-mi mai gasesc niciodata de lucru, cu ce imi voi plati facturile? Daca ma va parasi si sotia ?” Cum se putea simti spunandu-si aceste lucruri ? Disperat, deprimat, anxios….
Celalat in schimb s-a gandit: “Nu este bine, este o situatie grea. Pe de alta parte asta ar fi sansa sa gasesc atceva. O slujba mai buna, mai bine platita, pot invata lucruri noi”. Oare cum se simtea ? Mai increzator, mai optimist….Si daca s-ar ivi o slujba noua care din cei doi ar aplica primul ? Mai mult ca sigur ca cel de-al doilea. Se vede din aceasta istorioara cum doi oameni reactioneaza diferit la aceeasi situatie.
De ce am ales sa practic terapia cognitiv-comportamentala ?
In primul rand pentru ca are efecte la fel de benefice ca si tratamentul medicamentos . Sa nu tragem concluzii pripite, medicamentele in multe cazuri au rostul lor si nu pot fi substituite.
Intr-un studiu asupra terapiei cognitiv-comportamentale s-au utilizat doua loturi de pacienti . Timp de sase luni primul lot a beneficiat de tratament medicamentos iar cel de-al doilea a fost supus terapiei cognitive-comportamentale. La sfarsitul perioadei rezultatele erau similare. In plus cei care au beneficiat de psihoterapie sunt mai putin predispusi la recaderi decat cei care au urmat tratamentul medicamentos.
In al doilea rand TCC poate forma la omul aflat in suferinta o serie de abilitati practice prin care sa faca mai bine fata situatiilor cu care se confrunta. Mai bine zis cum sa ai grija de sanatatea ta mintala, cum sa devii propriul tau terapeut.
In al treilea rand este o terapie de tip fata-in- fata in care psihoterapeutul si pacientul colaboreaza, psihoterapeutul ghidand pacientul si incurajandu-l sa-si analizeze problemele deschis, provocand modul de gandire al acestuia.
Cei doi construiesc o relatie terapeutica bazata pe incredere reciproca, respect, empatie, caldura si deschidere care va facilita procesul vindecarii.
In ciuda prejudecatilor care mai exista inca in mintea multora, psihoterapia (din toate orientarile) prinde teren si in Romania. Oamenii sunt mai atenti la sanatatea lor mintala, la bunastarea emotionala si corporala. Psihoterapia da roade dar nu este un panaceu universal pentru toate problemele. Este mai degraba un drum, uneori sinuos, catre adancimile sufletului, catre acceptarea de sine, cunoasterea de sine, iertare si vindecare.
Popescu Monica Gabriela
Psihoterapeut de orientare cognitiv-comportamentala (Tel. 0723915370)
http://www.lapsiholog.eu