Călătoresc prin ţara mea. Am ajuns undeva sus, în munţi. Nu cunosc locul. Este pentru prima oară când mă aflu aici. Am trecut de multe ori pe la poalele muntelui, dar niciodată nu am urcat, deşi dorinţa a existat mereu, iar sufletul privea spunând „am să ajung acolo sus într-o zi”. Nu am avut niciodată timp sau nu am avut destulă voinţă? Oare ce m-a ţinut pe loc atâta timp?
Ĩncerc să înţeleg. Acum am ajuns aici şi privesc împrejurimile fascinată. Simt totul atât de familiar. Nu pot descrie sentimentul, dar cu siguranţă l-aţi experimentat şi voi. Mă aflu undeva între cer şi pamânt. Acasă. Mă reîntâlnesc cu mine, cu ceea ce sunt. Ĩn liniştea naturii totul se clarifică: gândurile, sentimentele, cuvintele. Nu mai vin de la mine, ci curg de la Sine. Uneori poate fără sens pentru minte, dar perfect aliniate cu adevărul sufletului.
Natura îţi dezvăluie cu blândete frumuseţea, atât în exterior, cât şi în interiorul tău. Te hraneşte şi te susţine prin simplitatea iubirii sale, ca să poţi călători în viaţă şi să explorezi mereu atât ţara, cât şi inima ta. De fapt, tu eşti cel ce faci natura să fie frumoasă, atunci când eşti pur şi simplu TU.
Oriunde te-ai afla acum, aminteşte-ţi că te afli întotdeauna sus pe muntele tău, în casa şi inima ta. Acasă.
Aşadar, straluceşte!
(Ileana Vlăduț http://www.perfectlotus.ro)
