„Dacă cineva are de ales între cap și inimă, ar trebui să aleagă inima, pentru că toate valorile minunate ale vieții țin de inimă. Capul este un bun mecanic, tehnician, dar nu-ți poți trăi viața cu bucurie doar fiind mecanic, tehnician, om de știință. Capul nu are capacități pentru bucurie, pentru beatitudine, pentru tăcere, pentru inocență, pentru frumusețe, pentru dragoste, pentru tot ce face viața să fie bogată: inima este cea care are aceste capacități.”
Ce numim noi «fericire» depinde de persoană. Pentru omul care doarme, fericirea sunt senzațiile plăcute. El trăiește de la o plăcere la alta. Se năpustește de la o senzație la alta. El trăiește pentru senzații mărunte; viața lui e foarte superficială, nu are adâncime, nu are calitate. El trăiește în lumea cantității. Cel care nu meditează doarme, visează.
Cel care meditează începe să se depărteze de somn spre starea de veghe, este într-o stare de tranziție. Atunci fericirea are un cu totul alt înțeles: ea devine mai mult calitate, mai puțin cantitate. Celui care meditează îi place muzica mai mult, îi place poezia mai mult, îi place să creeze ceva. Acestor oameni le place natura, frumusețea ei. Le place tăcerea, le place ce înainte nu le plăcea, și acest lucru durează mult mai mult. Chiar dacă muzica se oprește, ceva continuă să zăbovească în tine.
Și asta nu e ușurare. Diferența dintre plăcere și această calitate a fericirii e că asta nu e ușurare, ci îmbogățire. Devii mai plin, începi să dai pe afară, să te reverși. Când asculți muzică bună, ceva se declanșează în ființa ta, în tine se naște armonia – devii muzical. Sau, când dansezi, uiți dintr-odată de corpul tău; corpul tău devine imponderabil. Gravitația nu mai are efect asupra ta. Dintr-odată ești în alt spațiu: eul nu mai e foarte solid, dansatorul și dansul se contopesc.
Transcendentalul are loc numai atunci când ești pe deplin treaz, când ești un buddha, când somnul a dispărut în întregime și toată visarea s-a dus – când întreaga ta ființă e plină de lumină, când în tine nu există deloc întuneric. Tot întunericul a dispărut și, odată cu el, a dispărut și eul. Toate tensiunile au dispărut, toate angoasele, toată neliniștea. Ești într-o stare de totală mulțumire. Trăiești în prezent; nu mai există trecut, nu mai există viitor. Ești în întregime aici și acum. Acest moment este totul. Acum este singurul timp, și aici este singurul spațiu. Și atunci, dintr-odată, tot cerul coboară în tine. Ăsta este extazul. Asta este adevărata fericire.”
(Osho, ”Bucuria – Fericirea care vine din interior”)
Surpriză!
Dacă răspunsurile ne-ar veni mereu aşa …. uşor şi dintr-o dată, probabil că viaţa nu ne-ar mai oferi plăcerea de a fi luaţi prin surprindere! Stiu, ştiu, că ne-am dori doar surprize plăcute, dar de, trăim încă între polarităţi, aşa că … savuraţi surprizele plăcute, cât şi pe cele mai puţin plăcute. Toate au „farmecul” lor, chiar dacă nu ne prindem din prima încercare. :))
Ileana Vlăduţ Ȋmprieteneşte-te cu fericirea pas cu pas
