Pe 2 februarie sărbătorim Ziua internațională a Clătitelor, sărbătoare pornită de la exemplul Belgiei și Franței, două țări vestite pentru clătite și pentru bucuria pe care o afișează în ziua de La Chandeleur.
Această zi a fost inițial Ziua Binecuvântării Fecioarei Maria, dar a devenit cunoscută în Franța ca „Le Jour des Crêpes” („Ziua Clătitelor”), referindu-se la tradiția de a oferi oaspeților clătite. Tradiția datează din anul 472, când Papa Gelasius le-a oferit clătite pelerinilor francezi care vizitau Roma pentru a sărbători Chandeleur.
De asemenea, legenda spune că dacă întorci în aer o clătită ținând cu mâna dreaptă tigaia și cu mâna stângă o monedă de aur, vei avea un an bogat ce-ți va aduce venituri însemnate. Rotunjimea și culoarea aurie a unei clătite seamănă cu soarele și cu razele sale, sugerând schimbarea vremii pe care o va aduce sărbătoarea Chandeleur, ce pică la mijlocul perioadei dintre solstițiul de iarnă și echinocțiul de primăvară.
Această zi se pare că este cea mai superstițioasă zi din an. Pe lângă legenda cu moneda de aur, superstițiile sunt legate și de vreme. Dacă de această sărbătoare e senin și frumos afară, înseamnă că iarna s-a terminat. În schimb, dacă plouă, localnicii se așteaptă la 40 de zile ploioase și mohorâte.
În unele case, stăpâna caselor obișnuiește să pitească prima clătită într-un sertar, ca să aibă noroc în casă și cămin.
Pe 2 februarie și americanii sărbătoresc Ziua Internațională a Clătitelor, dar sub altă denumite: ziua marmotei, o sărbătoare aproape identică, încărcată de la fel de multe superstiții. Există și ziua clătitelor americane, celebrele pancakes, care se sărbătorește pe data de 1 martie, pentru a se face diferența dintre franțuzeștile Crêpes și pufoasele Pankes.
Cum sărbătorim Ziua internațională a clătitelor?
Cum o putem sărbători mai bine decât…făcând clătite.
La noi, încă din comunism clătitele au reprezentat desertul preferat al multora dintre noi, poate și pentru că nu aveam nevoie de prea multe ouă sau unt, ingrediente greu de procurat în acele vremuri.
Iar din nostalgia acelor vremuri, majoritatea clătităriilor din țară au mare priză la public. Nici nu se putea altfel pentru că sunt absolut delicioase. Iar de când am dat de gustul capitalismului cu aromă de ciocolată, biscuiți, banane și alte toppinguri interesante ce au făcut să pălească dulcețurile de vișine și caise, avem toate motivele să ne bucurăm de clătite.
Ce ingrediente folosesc pentru reteta de clatite?
Ingrediente
- -6 oua
- -300 ml lapte
- -300 ml apa minerala gazoasa
- -1 praf de sare
- -400 g faina
- -100 g unt sau ulei, eu prefer unt
- Daca faceti clatite cu umplutura dulce, mai puteti adauga:
- -2-3 linguri de zahar
- -vanilie, coaja de lamaie, portocala, rom
Cum se fac clatitele perfecte, fragede si pufoase?
Se sparg ouale intr-un castron, se adauga sarea si se bat impreuna 1-2 minute, pana se desfac bine ouale.
Se lasa deoparte 10 minute, ca sa se intensifice culoarea. Clatitele vor avea o culoare galbena, foarte placuta.
Untul se topeste, faina se cerne. Se adauga laptele si apa minerala peste oua, aromele, se amesteca, apoi se adauga untul si zaharul.
Acum se pune si faina, in ploaie si se amesteca foarte bine cu un tel, ca sa nu ramana cocoloase.
Se lasa aluatul deoparte 20-30 de minute, la cald, acoperit. In timpul acesta, totul se omogenizeaza si va „fermenta” putin, va face bule micute si nu va avea deloc cocoloase.
Se amesteca din nou cu telul si se pun la copt. Eu nu ung tigaia cu ulei sau unt, de aceea adaug in aluat. Inainte de prima clatita, se unge tigaia cu putin unt sau ulei, apoi nu se mai pune deloc, se toarna aluatul direct in tigaie.
Se coc la foc mic si cand incep sa se rumeneasca pe margine, se-ntorc. E bine sa aveti la indemana un cutitas neascutit, sa desprideti usor marginile.
Eu misc tigaia de la stanga le dreapta, se desprinde clatita, o las sa alunece foarte usor in fata si apoi o arunc in sus. E o miscare scurta, din incheietura, pe care am invatat-o acum multi ani de la un bucatar celebru in Galati, pe vremurile acelea – nea Rica.