Felul în care putem face față anxietății și izolării sociale impuse

Am învățat din pandemie? Putem face față anxietății și izolării sociale impuse?

Cealaltă amenințare a coronavirusului

Efectele izolării sociale asupra sănătății mintale sunt experimentate diferit, de la persoană la persoană. Este foarte posibil ca în trecut să fi experimentat diferite stări emoționale, care probabil acum s-au înrăutățit. Sau s-ar putea să vă simțiți diferit emoțional ca răspuns la situația pandemică și să vă întrebați dacă acest lucru este normal și dacă va trece.

Emoția cel mai intens trăită legat de momentul izolării este frica, generatoare de  nesiguranță și neîncredere în orice, inclusiv în noi înșine. Frica este o emoție importantă și are un loc primordial în psihologia umană sănătoasă. Însă dacă suntem expuși continuu la evenimente care induc un stres de nivel scăzut, frica are șansa să devină cronică sau indirectă – un pericol „invizibil” amenință omenirea, iar soluția vindecătoare nu există. Spre deosebire de frica încadrată în parametrii psihici normali, frica cronică poate reduce răspunsul nostru natural de salvare a vieții și ne poate face să credem că trebuie să fim „salvați” de o forță exterioară. Sistemul nostru nervos autonom (SNA) se adaptează constant la sentimentele noastre de siguranță sau amenințare în diferite situații. Când SNA individual sau colectiv este dezechilibrat și nevoile universale de bază nu sunt îndeplinite, pierdem controlul asupra stărilor noastre fizice, emoționale, mentale, comportamentale și spirituale. În aceste situații, fie apelăm la mecanisme de apărare dăunătoare pentru a ne satisface nevoile, fie apelăm la mecanisme reglatorii sănătoase pentru a aduce o stare de bine în interiorul  nostru.

Psihiatrii și psihoterapeuții care lucrează cu oamenii expuși diverselor categorii de dezastre naturale au remarcat creșteri de anxietate și neputință, reacții naturale care rareori devin traumatice sau cronice. Însă în toate aceste situații, conexiunea umană și credința în ceva mai măreț decât individul sunt factori sanogeno. Ca urmare, invers, lipsa conexiunii sociale a condus la creșterea tentativelor de suicid, violențelor domestice, abuzurilor psihice, creșterea consumului de alcool și alte dezechilibre. În contextul actual al vieții cheia este să crezi din nou în tine, în capacitățile tale de auto-reglare și auto-vindecare și, în același timp, să crezi în ceva mai măreț decât tine.

Citește continuarea articolului în ediția de mai 2023 a revistei Psychologies sau abonează-te și profită de ofertele speciale!

Post-ul În căutarea echilibrului după pandemie apare prima dată în Revista PSYCHOLOGIES Romania.

Cuvinte cheie