Gândurile au forme diferite. Unele vin ca așteptări, altele ca pretenții, atitudini, cereri, cereri și așa una.
Unele dintre gândurile noastre pot fi exacte și realiste și reflectă corect realitatea. Când suntem realiști și rezonabili, cerem ceea ce este posibil să obținem. Atunci cererile sau așteptările noastre pot fi îndeplinite. Când acestea sunt împlinite, noi suntem mulțumiți. Gândirea clară este o modalitate de a evita multe emoții negative inutile.
Dar unele cereri sau așteptări sunt doar parțial corecte sau complet incorecte, nefondate, chiar iraționale. Aceasta înseamnă că realitatea nu le susține și este imposibil să le satisfacem. Când cerințele și așteptările noastre sunt nesatisfăcute, ne simțim frustrați.
Gândirea clară și utilizarea liberului arbitru sunt instrumente pe care oamenii le au la dispoziție, dar totuși marea majoritate a adulților – inclusiv oamenii educați – nu le-au stăpânit. În același mod în care suntem învățați, în calitate de copii, cum să folosim focul în siguranță, ar trebui să fim învățați cum să folosim gândirea și liberul arbitru. Filozofii au încercat de secole să evidențieze capcanele utilizării greșite – riscurile de a ajunge la concluzii greșite și de a ignora regulile logice. Dar majoritatea oamenilor – inclusiv programele școlare – au rămas neinteresați.
Ca rezultat, există două defecte tipice prezente în multe dintre gândurile noastre de zi cu zi și în interpretarea realității:
- Nu avem prea mult interes să distingem faptele de ipotezele noastre despre acele fapte, adică să spunem diferența dintre „ceea ce este” și „ceea ce cred eu”
- Nu distingem dorințele de nevoi
Oamenii realiști pot distinge faptele de propriile ipoteze cu privire la aceste fapte. Știu diferența dintre ceea ce este ceva și ceea ce cred că este. Dacă nu ne testăm ipotezele cu privire la alte persoane și alte lucruri, dacă ne luăm ipotezele ca pe bune, tratăm ipotezele ca și cum ar fi fapte. Ne putem găsi cu ușurință într-un punct mort și frustrat. Multe neînțelegeri apar din această situație.
O altă capcană demnă de evitat este tratarea dorințelor noastre ca nevoi. Dorința și nevoia nu sunt la fel. Nevoile sunt legate de supraviețuire. Nu putem rămâne în viață fără oxigen: oxigenul este o nevoie. Avem nevoie de apă, mâncare, odihnă, somn …
Dorințele împlinite, pe de altă parte – presupunând că sunt dorințe sănătoase – ne fac viața mai confortabilă, mai ușoară, mai plăcută. Este posibil să dorim să devenim profesori de școală. Dacă nu reușim – vom face altceva. Rămânem în viață, pentru că îndeplinirea dorințelor nu este o condiție pentru existență.
O mare problemă apare atunci când ne tratăm dorințele ca și cum ar fi nevoi. Dacă nu le putem îndeplini, putem simți agonie. Reacționăm excesiv, de parcă dorința noastră frustrată ar fi o chestiune de viață și de moarte. Dar, în realitate, există puține nevoi autentice – și o mulțime de dorințe.
O idee din filozofie care se întoarce cu mai mult de 2.000 de ani în urmă și care a fost exprimată în diferite cuvinte de diferiți oameni, spune că „circumstanțele în sine nu sunt nici bune, nici rele, ci sunt numai bune sau rele în funcție de modul în care le vedem”.
Dacă circumstanțele ar fi cauza sentimentelor noastre, atunci în aceleași circumstanțe toți oamenii s-ar simți la fel. Dar știm bine din munca noastră cu remedii că nu asta se întâmplă.
Exista o rugăciune veche despre gândirea clară și liberul arbitru: „dă-mi seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba și înțelepciunea de a cunoaște diferența”. Desigur, sistemul de terapie florala Bach ne poate ajuta să realizăm dorința din spatele acelei rugăciuni, indiferent de circumstanțele cu care ne confruntăm.
Folosind remedii ne ajutăm să devenim mai realiști, maturi și mai rezonabili. Putem să întrebăm ce este posibil și să îl diferențiem de ceea ce este necesar. Ne ferim de frustrările inutile și rămânem echilibrați. Sentimentul clar și gândirea clară merg împreună una cu alta!
