Motivatia intrinseca si cum sa ajungi la starea de „a avea chef”

Motivatia intrinseca si cum sa ajungi la starea de „a avea chef”

Exista o nevoie predominanta in viata de zi cu zi a fiecaruia. Vreau sa iti vorbesc despre aceasta nevoie – motivatia.

Diferenta dintre persoanele care incep, duc un lucru pana la capat si se bucura si de drum si persoanele care ori nu se apuca, ori nu termina, ori se tot vaieta, este aceasta abilitate numita “motivatie intrinseca”. Este abilitatea prin care iti convingi creierul ca ai chef!

Gandeste-te ca maine este o zi lunga, cu deadline-uri de acoperit, cu o lista lunga de lucruri de facut. Ce se intampla atunci? Apare starea de “Nu am chef”, “ Of, daca s-ar putea sa nu o facem”.

Acum gandeste-te ca maine ai o zi la fel de lunga in urma careia obtii o gramada de rezultate, colegii te felicita pentru indeplinirea sarcinilor, ajungi multumit acasa. Ce stare apare? “Am chef!”, “Hai sa o facem!”

E vorba de aceasi zi. Diferenta este unde iti indrepti atentia.

Cand ne uitam la lista de sarcini pe care le avem de facut, creierul nostru zice “Asta consuma energie. Se poate sa nu o facem?”. Dar cand te uiti la rezultate, creierul zice “A, acolo e punctul in care am terminat, in care recuperam toata energia prin satisfacție si nu mai facem nimic.”

Motivatia intrinseca este aceasta abilitate de a te convinge singur ca ai chef. Sa iti vina sa faci lucruri pentru ca asa vrei tu pur si simplu. E nevoie sa te antrenezi in a gasi beneficiile muncii tale.

Cate tipuri de beneficii exista? Suficiente cat sa ai de unde alege.

Vorbesc in continuare de planul profesional, dar acestea sunt aspecte valabile in orice actiune ai face.

Beneficiile materiale – de cele mai multe ori – banii.
Problema? Cand banul este singurul lucru pe care il vezi ca rezultat al job-ului tau, lucrezi pentru acele lucruri care ajung in toaleta si in cosul de gunoi. Stiu ca suna dur, dar daca doar asta te motiveaza este normal sa nu ai niciun chef. Mare atentie, atunci cand astepti sa treaca ziua sau sa treaca saptamana este echivalent cu “abia astept sa imi treaca viata.”

Beneficiile profesionale.
Dezvoltarea intr-un domeniu, experienta acumulata si lucrurile noi invatate sunt un beneficiu. Multi spun “pentru banii pe care ii primesc eu nu fac mai mult”. Ghici ce, nici nu o sa fie platiti mai mult. Atata vreme cat faci doar minimul necesar, nici nu are cum sa creasca salariul. Doar dupa ce muti atentia pe dezvoltarea abilitatilot in profesia ta, poti iesi pe piata muncii si sa zici “am un pic de experienta in ceea ce fac, puteti sa veniti sa ma platiti mai bine”. Fara asta ramai doar la nivelul de “execut si raman cu salariul asta.” Nimeni nu o sa te incurce.

Beneficiile sociale.
Cand lucrezi cu oameni ai sansa sa creezi relații. Este o diferenta intre lucrul cu oamenii si crearea relatiilor. Sunt oameni de vanzari care atunci cand pleaca de la o firma la alta, iau toti clientii cu ei. Acei clienti sunt relatii de ale lui, nu sunt doar clientii acelei firme.

Beneficiile emotionale.
Faptul ca te simti bine cu ceilalti, clientii sunt multumiti cu produsul sau serviciile firmei este un beneficiu. Colegii care se folosesc de roadele muncii tale e posibil sa te incante. Stii de ce? Dupa ce tu pleci, ei trebuie sa isi gaseasca pe altcineva care sa lucreze in locul lor, dar tu ramai cu toata experienta, tot ce ai invatat si toate relatiile pe care le-ai cultivat. Este o singura persoana care poate profita de pe urma muncii tale. Aceea esti tu.

Beneficiile spirituale.
Valoare pe care o aduci in viata oamenilor, ajutorul oferit, implinirea vocatiei sau menirea sunt beneficii prezente aproape in toate actiunile noastre.

Paradoxal, beneficiile materiale sunt singurele care pleaca. Restul raman pe viata. Cu toate astea, sunt singurele pe care oamenii le cam ignora.

Motivatia intrinseca inseamna sa reusesti sa iti aduci entuziasmul si bucuria in ceea ce faci. Metoda pe care ti-o propun este urmatoarea. Adu-ti aminte de beneficiile si rezultatele pe care urmeaza sa le obtii astfel incat sa aduci oricand ai nevoie starea de “Am chef!” (autor Zoltan Veres)

Cuvinte cheie