In 1962 psihologul american Abraham Maslow si-a exprimat conceptiile despre ierarhia prioritatilor umane, intr-o carte intitulata „Towards a Psychology of Being” (Catre o psihologie a fiintei). In concordanta cu teoria lui Maslow, prioritatile umane sunt asezate ierarhic, intr-o structura piramidala. In satisfacerea acestor prioritati pornim de la baza piramidei si avansam catre varful ei, pe masura ce ne imbunatatim conditiile de viata.
La baza piramidei, Maslow a asezat prioritatile fundamentale cum ar fi nevoia de hrana, nevoia de a ne adaposti de fenomenele naturii (locuinta) si de aer pentru a respira. Acestea sunt nevoi fundamentale pentru ca in lipsa lor nu putem supravietui. Daca ne confruntam cu o lipsa la acest nivel – de exemplu muncim din greu pentru a ne asigura hrana – preocuparile noastre vor ramane la acest nivel si nu vom putea evolua pe scara de prioritati.
Odata ce ne-am satisfacut nevoile fundamentale, atentia noastra se indreapta catre nivelul urmator si incepem sa ne gandim la siguranta si confort, apoi la nevoia de a ne crea un cerc de prieteni, de a iubi si a avea un loc in societate. Si de indata ce aceste prioritati sunt indeplinite, atentia nostra se concentreaza catre ceva nou, anume catre nevoia de a fi respectati. Ne dorim sa ne putem respecta noi insine si sa atragem respectul celor din jur. Vrem sa ne simtim increzatori, utili si apreciati. La fiecare nivel satisfactia atingerii unui set de obiective ne schimba atentia catre nivelul urmator din piramida prioritatilor umane.
Maslow a plasat in varful piramidei „cunoasterea de sine”, un concept care include doua componente complementare si anume:
- Dezvoltarea personala, sau gasirea drumului in viata;
- Conectarea la un nivel superior propriilor limite, sau transcenderea sinelui.
Personalitatile religioase remarcabile au atins nivelul cunoasterii de sine in cel mai inalt grad, dar este posibil sa gasim acest lucru si la marii artisti, muzicieni, poeti, lideri politici sau alti propovaduitori.
Maslow a remarcat ca insuccesul in satisfacerea prioritatilor personale ale unui individ ii provoaca acestuia neliniste si nefericire, indiferent de nivelul la care se situeaza acestea in piramida valorilor. Daca nu reusim sa gasim iubire si afectiune vom fi nefericiti. In schimb, odata ce le-am gasit nu inseamna ca am atins fericirea deplina, deoarece vom incepe cautarea pentru a ne satisface urmatoarea prioritate ierarhica.
Fericirea deplina este asadar un proces in care atentia noastra se concentreaza spre varful piramidei, in timp ce ne satisfacem nevoile succesive pe care le intalnim in acest drum ascendent. Tendinta umana naturala de deplasare catre varful piramidei explica si de ce cultura specifica societatii de consum nu ne poate satisface niciodata „foamea” de obiecte materiale. Societatea de consum se concentreaza pe obtinerea confortului material, in timp ce prioritatile umane superioare sunt ignorate.
Aici intervin remediile florale: ele ne pot ajuta sa ne realizam aspiratiile de cunoastere de sine si astfel sa dobandim sentimentul unei impliniri si fericiri durabile. „Remediile florale ne-au ajutat sa crestem, sa invatam, sa intelegem, sa ne dezvoltam, sa infruntam, sa ne bucuram si sa fim, asa cum nu am crezut vreodata ca este posibil”, a scris un terapeut. „Perceptiile mele spirituale s-au activat. Remediile florale sunt o hrana pentru spiritul insetat”.
(autor Stefan Ball -Bach Centre, C. Cabat traducere)
