Aceste sfinte muceniţe erau din Italia şi au trăit pe vremea împăratului Adrian (117-138). Erau fiicele unei văduve sărace, Sofia, şi purtau numele celor mai de seamă virtuţi evanghelice: Credinţa (Pistis), Nădejdea (Elpis) şi Dragostea (Agapi). Aşadar, permanent mărturisind ele credinţa în Domnul Iisus Hristos şi prin rânduiala lor de viaţă creştină, creşteau în fiecare zi în rugăciune şi în fapte bune. Aflându-se că sunt creştine şi mărturisind ele cu mult curaj acest lucru, au fost chemate la scaunul împărătesc. Pe drum, mama lor le povăţuia să nu se lepede de Hristos, chiar dacă ar fi să-şi piardă viaţa. În faţa împăratului, cu mult curaj au înfruntat toate chinurile pentru Domnul. Aducând deci pe Pistis, au bătut-o cu toiege, dar în loc de sânge, din rănile ei a curs lapte. Apoi, au întins-o pe un grătar ars în foc şi rămânând nevătămată i-au tăiat capul. Sora ei, Elpis, mărturisind pe Hristos, a fost bătută cu vine de bou, a fost aruncată în foc şi spânzurată, iar mai apoi tot trupul i-a fost strujit cu unghii de fier. A fost cufundată în smoală topită şi văzând păgânii că nu moare i-au tăiat capul cu sabia. La urmă au adus-o pe Agapi, care, mărturisind de asemenea pe Hristos, a fost spânzurată cu capul în jos şi nevătămată rămânând i-au tăiat şi ei capul. Şi aşa, cele trei surori au primit cununa muceniciei. Mama lor, Sofia, plângând trei zile pe mormântul lor, şi-a dat şi ea sufletul în mâna Domnului.

- Catedrala Sfânta Sofia – Istanbul
SFÂNTA SOFIA sau HAGHIA SOFIA – Biserica Sfintei Întelepciuni nu este doar principala clădire bizantină din Istanbul, ci este şi cea mai spectaculoasă atracţie din oraş, una dintre cele mai frumoase creaţii arhitectonice din lume, dar probabil şi cea mai importantă, fiind primul exemplu de arhitectură bizantină.
Hagia Sophia (din greaca Aghia Sophia, “Sfânta Înţelepciune”) a fost catedrala Patriarhiei de Constantinopol, apoi moschee, astăzi muzeu. Prima biserică (basilică) de pe acest loc a fost construită de Constantin cel Mare, în 325 dar a ars într-un incendiu în anul 404. Reconstruită de Theodosiu al II-lea în 415, biserica a fost din nou arsă, în timpul Răscoalei Nika din 532. Clădirea şi-a primit forma finală în 537 sub împaratul Iustinian I. Sfânta Sofia este de fapt o basilică cu cupolă pe plan bazilical.

