Avem impresia că mereu trebuie să schimbăm ceva la noi. Cumva, indiferent dacă schimbăm lucrurile de care cândva nu eram mulțumiți, apar cu siguranță altele care să ne dea furcă. Acesta este ”vârtejul” nesfârșit al dorințelor care ne țin captivi în suferință (”Samsara”).
Cu alte cuvinte, fugim de ceea ce suntem în momentul de față pentru a fi într-un fel satisfăcător uitând de fapt că aici și acum, deja am împlinit obiectivele la care aspiram mai demult, însă tornada cognitivă în care ne aflăm ne situează într-o postură rigidă, opacă, din care lumina prezentul nu mai răsare, umbrită fiind de norii fantasmagorici ai viitorului.
Meditează te rog pe tema:
Ești perfect în felul în care ești.
… și îți garantez că îți vei schimba viața. Iată în ce fel:
- vei fi mai mulțumit de tine însuți și te vei critica mai puțin
- nu vei goni mereu pe drumul schimbării…
- … și nici al fericirii
- vei fi mai relaxat și te vei simți mai bine în corpul tău…
- … și te vei simți mai bine, pentru că vei avea gânduri mai bune, mai senine
- dacă nu știai deja, ceilalți sunt oglinda ta, așa că te vei oglindi mai frumos în lumea din jurul tău
- … și nu îți vei mai critica atât de tare partenerul de viață, colegul de muncă sau… (știi tu mai bine)
Omul contemporan este caracterizat prin confort. Are un job stabil, o casă, o mașină, viața i-a devenit în cele din urmă o rutină, a căzut în banalitate, în fiecare zi la serviciu și acasă, când muncește este stressat, când revine acasă, ase află în tensiune cu soția…. și tot așa. De ce? Pentru că simte că ceva nu este în regulă cu persoana lui, vrea mai mult, vrea să schimbe tot ceea ce este în prezent. Pentru că s-a instalat homeostazia și a intrat cu succes în zona de confort, îi este dificil să schimbe asta și cumva nici cu ar putea pentru că se află într-o relația dependentă cu bunurile sale și viața pe care o duce.
… așa apare frustrarea.
Ești frustrat atunci când…
- crezi că partenerul tău nu e potrivit
- crezi că partenerul tău ar trebui să fie altfel (și tu știi cum)
- crezi viața ți se întâmplă
- că fericirea ține de noroc
- când vrei cu tot dinadinsul să ieși din zona de confort (și nu reușești)
… eu merg pe premisa că suntem mereu în zona de confort, ceea ce ne trimite cu gândul la faptul că nu există această ”zonă de confort”, mai degrabă ar trebui acceptată în felul în care este, pentru că ne descrie viața. Ideea nu este ”să fim altfel” ci să ne acceptăm în felul în care suntem, fără a ne judeca, critica, blama, autoflagela etc.
A ”ieși din zona de confort” este asociată cu tensiune, rezistență, sforțare, însă a fi mulțumit de felul în care suntem denotă relaxare și ființare întru adevăr. A fi în adevăr înseamnă a asculta mesajele corpului care ne trimit în locurile în care este nevoie ca noi să fim fără a forța, fără a opune rezistență.
Am avut această revelație într-un vis, după câteva meditații taoiste prelungite de lucru cu energia sexuală, unde am separat:
- qi-ul meu de al mamei și părinților mei
- de primul partener cu care am întreținut raporturi sexuale
- de prima mea iubire
… persoane pe care am proiectat o cantitate imensă de energie, iar qi-ul meu a fuzionat cu al lor și prin această întâlnire a energiilor din noi, le-am donat o mare parte din forța mea.
Recâștigându-mi ”forța interioară”, simțindu-mi qi-ul meu pur, nealterat în niciun fel, am avut un vis în care Sinele meu Superior mi-a șoptit:
Ești perfect în felul în care ești!
Apoi priveam în interior și nu găseam marginile microcosmului meu, ba uneori aveam impresia că nu există nicio delimitare între Ce Este în Interior și Ceea Ce Este în Exterior. Înțelesesem cu adevărat că ”Lumea interioară creează Lumea Exterioară”.
Ideea de a fi perfect în felul în care sunt acum, te poate relaxa considerabil, atât mental dar mai ales fiziologic. Sistemul muscular se va ajuta noii tale credințe iar la nivel neurocerebral se va declanşa din ce în ce mai puțin cortizol sau adrenalină și… te vei simți bine, împlinit… infinit.
O mare revelație care subliniază foarte bine subiectul pricipal al acestui articol sunt chiar ”Darurile Imperfecțiunii” lui Brene Brown:
- Eliberează-te de ce cred ceilalţi despre tine.
- Eliberează-te de perfecţionism. Perfecţionismul nu este acelaşi lucru cu încercarea de a-ţi atinge potenţialul maxim. Perfecţionismul provoacă paralizia, teama de a acţiona. Perfecţionismul blochează succesul.
- Eliberează-te de neputinţă şi neajutorare. Devino un om care caută permanent soluţii la probleme, nu o permanentă victimă a vieţii. Cere ajutor, creează relaţii şi un sistem de susţinere, conectare cu alţi oameni. Renunţă la a-ţi amorţi durerile cu substanţe.
- Eliberează-te de teama de lipsuri şi de întuneric. Recunoştinta şi bucuria să facă parte din viaţa ta de zi cu zi. Abundenţa ca mentalitate este foarte importantă şi vom dezvolta acest subiect în capitolul despre valorizarea vocaţiei.
- Eliberează-te de nevoia de certitudine: intuiţia, vocea interioară, credinţa sunt trăsături care te ajută mai mult decât certitudinea, controlul şi zona de confort.
- Eliberează-te de comparaţiile cu cei din jur. Măsoară-ţi progresul faţă de tine însuţi. Eşti azi mai bun ca ieri?
- Cultivarea jocului şi a odihnei: prin joc poţi să îţi dezvolţi cel mai bine abilităţile, contrar convingerii că doar munca multă este calea spre succes. Să munceşti până la epuizare nu este o strategie câştigătoare.
- Cultivarea stării de calm şi linişte interioară: proces de creare a perspectivei lucidităţii prin gestionarea reacţiilor emoţionale.
- Cultivarea activităţilor care contează pentru tine: stil de viaţă. Eliberează-te de îndoiala de sine şi de dictate cum ar fi “ar trebui să faci” cutare lucru.
- Dans, cântat şi râs. Dansează ca şi cum nu te-ar vedea nimeni
Dacă dorești să lucrăm împreună printr-un training personal, ca tu să simți mai bine fluxul vieții (wu wei) te rog să accesezi rubrica contact și mă apelezi. Eu îți stau la dispoziție cu toată cunoașterea mea.
Gânduri bune, Adrian.
