„Dumnezeu este iubire. Ce înseamnă asta? Iubirea este actul de a dărui mereu. Nu are de-a face cu luatul. Dumnezeu dăruieşte şi menține ferm principiul vieții ce poate fi explorată. Atunci când vă veți iubi pe voi înşivă, nu va fi într-o îmbrățişare pasională. Nu vă veți consola cu cuvinte poetice. Iubirea este actul de a da – a dărui. Dumnezeu nu ia niciodată. El doar dă. Viața nu a fost niciodată limitată. Dumnezeu nu poate judeca, urî, condamna. Nu există aşa ceva. Există doar acceptare. Pentru a cunoaşte ce este iubirea, trebuie să te deschizi şi să dăruieşti. Este ca şi cum am rupe barajul care stăvileşte apa. Este un transfer de conştiință. Atunci când veți învăța să vă iubiți pe voi înşivă, veți învăța să vă iubiți asltfel. Nu vă veți oferi lucruri, ci libertate. Veți înceta să vă mai judecați gândindu-vă că ați avut un eşec sau un succes. Veți înceta să vă mai simțiți vinovați pentru trecut, căci nu aveți nici un viitor atâta vreme cât sunteți ancorați în vină. Veți renunța la duşmani pentru că atunci când îi lăsați în pace, vă lasă şi ei.
Aceasta este iubirea de sine. A te iubi pe tine însuți înseamnă a te ierta. Dumnezeu este iubire pentru că vă dăruieşte în fiecare zi a vieții şi vă susține cu energia de care este nevoie pentru a crea viața. Când veți putea face acelaşi lucru cu voi înşivă, atunci iubirea se va naşte în voi. Nu vă aşteptați ca oamenii să vă iubească. Ei nu pot face asta. Aşteptați-vă ca voi să vă iubiți. Şi vă puteți iubi prin a vă da libertate, pace – şi când vă dați vouă înşivă toate acestea, le dăruiți apoi şi altor oameni. Dați-le. Dați-le. Dați-le oamenilor spațiu să facă greşeli. Virtutea nu este abstinența de la viață, este acțiunea în viață. Dați-le oamenilor libertate. Nu aşteptați să greşească. Iubiți-i, îngăduiți-le. Nu țineți pe nimeni captiv al puterii voastre şi nu vă jucați cu oamenii. Dați-le libertate şi fiți sinceri şi cinstiți cu ei. Iar sinceritatea înseamnă: Îți ofer ceea ce îmi doresc cel mai mult în interiorul meu.” (Ramtha)
