Frumusetea fizica fara spiritualitate este precum un vas gol. Nu este nimic satisfacator sau desavarsit in ea. Frumusetea fizica fara spiritualitate, poti spune, reprezinta profunzimea pielii. Dar daca exista frumusete spirituala, frumusete interioara, un strigat pentru Dumnezeu in interiorul frumusetii fizice, atunci aceasta devine profunzimea sufletului. Stim cat de adanc e sufletul. Acesta are o legatura vesnica cu Sursa, cu Supremul.
Daca nu exista frumusete interioara in frumusetea fizica a cuiva, atunci aceasta creeaza tentatii pentru altii si probleme pentru sine. Acest tip de frumusete incearca, precum un magnet, sa atraga atentia altora. Este ca si o persoana bolnava: atunci cand altii stau in preajma unei persoane bolnave, acestia devin bolnavi. Deci frumusetea fara spiritualitate este riscanta. Dar repet, ea este in interior si prin fizic se manifesta Divinitatea insasi.
Se intampla ca in interiorul fizic sa fie frumusetea divina, dar unii dintre noi sa nu fie constienti de ea; e posibil ca frumusetea divina sa nu fi inceput sa se manifeste in si prin planul fizic.
De aceea vedem doar frumusetea fizica. Daca nu suntem constienti de frumusetea interioara, in mod firesc vom separa planul fizic de cel spiritual. Dar exista intotdeauna posibilitatea ca in interiorul frumusetii fizice sa fie frumusete divina, care asteapta sa se manifeste deplin. – Omraam Mikhaël Aïvanhov