Vâlcea este cunoscută drept județul cu cele mai multe mănăstiri din România incluse în patrimoniul cultural național.
Cele mai populare dintre acestea sunt Cozia și Horezu.
Județul Olteniei de sub Munte numără peste 800 de monumente istorice, dintre care 26 sunt mănăstiri. Dar numărul acestui gen de lăcaș de cult (noi și vechi) este aproximativ dublu, lista fiind în permanentă schimbare.
Confuzia cu județul Neamț pleacă însă de la numărul total de mănăstiri, care în Moldova se ridică la 80. Dintre acestea însă, în Neamț, doar 20 de mănăstiri sunt recunoscute ca monument istoric.
Ar mai fi de menționat că Vâlcea se mai mândrește și cu nenumărate biserici de lemn aflate tot pe lista patrimoniului național, printre care și cea mai veche de la sud de Carpați – Biserica Marița-Vaideeni.
Cu sprijinul specialiștilor de la Cultură Vâlcea am identificat zece mănăstiri de patrimoniu – cele mai populare – din județul Vâlcea. Oferim scurte informații legate de unicitatea în spațiul monahal a celor clasate pe primele cinci poziții, precum și indicații despre cum se poate ajunge cu ușurință la acestea.
TOP 10 CELE MAI POPULARE MĂNĂSTIRI DIN VÂLCEA
1. Mănăstirea Cozia (Călimănești)
2. Mănăstirea Horezu (Horezu)
3. Mănăstirile Bistrița – Arnota (Costești)
4. Mănăstirea Dintr-un Lemn (Frâncești)
5. Mănăstirea Cornet (Racovița)
6. Mănăstirile Turnu – Stănișoara (Călimănești / Parcul Național Cozia)
7. Mănăstirile Iezer – Pahomie – Pătrunsa (Olănești / Parcul Național Buila-Vânturarița)
8. Mănăstirea Frăsinei (Muereasca)
9. Mănăstirea Ostrov (Călimănești)
10. Mănăstirea Govora (Mihăești)
Mănăstirea care a fost lagăr, grajd de cai, prima școală de caligrafi, dar și spital
Primele locuri ale topului sunt ocupate de mănăstirile Cozia și Horezu. Cele mai „vânate” de amatorii de „turism monahal”.
Mănăstirea Cozia, cea mai importantă ctitorie a domnitorului Mircea cel Bătrân, a serbat în acest an 635 de ani de existență.
Dincolo de frumusețea arhitecturală a complexului monahal, a avut parte și de o istorie zbuciumată. Spre exemplu, aici a funcționat prima școală de caligrafi și copiști din Țara Românească.
Intre zidurile de piatră ale complexului primul imnograf român a compus poezie religioasă creștină. Marele logofăt Filotei al Țării Româneşti. Călugării de aici au înțeles însemnătatea izvoarelor minerale ale zonei și au înființat o bolniță (spital / infirmerie). Biserica-bolniță este astăzi cea de peste drum de mănăstire.
În timpul Revoluției din 1821, mănăstirea a fost incendiată. Mormintele și picturile profanate de turci pentru a se răzbuna pe eteriștii lui Alexandru Ipsilanti care se ascundeau aici.
La finele secolului al XIX-lea, a devenit sucursală a Penitenciarului de la Ocnele Mari, dar și cămin pentru elevele Azilului „Doamna Elena“ din Bucureşti.
Trupele austro-ungare, în schimb, au transformat locul în lagăr pentru prizonieri și grajd de cai, în timpul Primului Război Mondial.
La Mănăstirea Cozia își doarme somnul de veci nu doar ctitorul – domnitorul Mircea cel Bătrân -, ci și mama lui Mihai Viteazul, călugărită la o altă mănăstire din apropiere, Ostrov, sub numele de maica Teofana.
Amplasarea sa, pe unul dintre cele mai tranzitate drumuri din România – fosta „Autostradă Antichității”, tronsonul care leagă Oltenia de Ardeal și implicit Râmnicu Vâlcea de Sibiu, pe Valea Oltului -, face ca acest sfânt lăcaș să fie extrem de accesibil.
De la Râmnic până la Cozia sunt aproximativ 26 de kilometri. De la Sibiu – 78 kilometri. Se află în zona de nord a stațiunii balneare Călimănești – Căciulata, la aproximativ un kilometru depărtare de cel mai lung defileu din țară. Pe malul vestic al Oltului. În imediata sa vecinătate, pe malul opus se găsește o porțiune restaurată din ceea ce, în urmă cu 2000 de ani, era Castrul Roman Arutela ridicat de arcașii sirieni. Parte importantă din Limes Alutanus – celebrele frontiere din Dacia ale Imperiului Roman.
Singurul monument istoric din Oltenia inclus în patrimoniul UNESCO
Mănăstirea Horezu, unică în spațiul românesc, este protejată UNESCO, alături de ceramica de Hurez, fiind singurul monument istoric din Oltenia inclus în Patrimoniul Mondial. Amplasată în localitatea Romanii de Jos, din stațiunea montană Horezu – Vâlcea, este ctitorie a domnitorului Constantin Brâncoveanu, din anii 1690 – 1693 / 1697.
Puțină lume cunoaște faptul că aici se regăsește singura frescă genealogică a familiilor Brâncoveanu și Cantacuzino, din România, pictată chiar pe pereții bisericii centrale.
Multe secole în cadrul Mănăstirii Hurezi a funcționat o bibliotecă impresionantă. La data înființării sale, la începutul secolului al XVIII-lea, era unică în Europa de sud-est și pe care domnitorul intenționa să o transforme în bibliotecă națională. Personaje faimoase au fost „gardieni” ai acestei „comori istorice, culturale şi spirituale”, printre care un medic al curții domnești, precum și un spion al vremurilor.
«Biblioteca lui Constantin Brâncoveanu» găzduia mii de cărți și manuscrise, evanghelii cu scoarțe de aur și argint, dăruite de Țarul Petru cel Mare.
„Însemnările zilnice” de pe operele lui Brâncoveanu, lucrări care astăzi fac parte din colecțiile a patru mari biblioteci ale țării: Biblioteca Națională, Muzeul Național de Antichități, Biblioteca Sfântului Sinod și Biblioteca Academiei Române.
Din vechea comoară se mai păstrează astăzi la Horezu câteva lucrări în încăperea care le-a găzduit, ce are la intrare o inscripție în limba greacă care a rămas intactă până în zilele noastre.
