La 29 aprilie, întreaga lume celebrează Ziua Dansului, o sărbătoare marcată neîntrerupt din 1982 încoace. Data coincide cu ziua de naştere a coregrafului francez Jean Georges Noverre, creatorul baletului modern şi promotorul dansului ca artă independentă.
Ziua Mondială a Dansului încurajează practicarea acestuia în lume, dincolo de bariere etnice, politice şi culturale. Scopul evenimentelor organizate cu acest prilej este acela de a-i reuni pe toţi iubitorii dansului.
Nici nu e de mirare că singurul dans din lume căruia i s-a dedicat un monument este pasionalul tango. Structura de oțel cu înălțimea de 3,5 metri înfrumusețează, de 13 ani, capitala Argentinei.
Apărut la sfârșitul secolului 19, în suburbiile sărace ale Buenos Aires-ului, tangoul nu a fost considerat inițial un dans acceptabil în înalta societate. Catalogat deseori ca imoral, tangoul se dansa doar de către bărbați, în cartierele sărace, pe străzi sau în localuri.
Muzica era simplă și acompania versurile care exprimau bucuriile, iubirile sau tristețea. Viorii și chitării li s-a adăugat bandoneonul, un acordeon mai mic, ce a devenit instrumentul-simbol al tangoului. La începutul secolului 20, spectaculosul dans a fost adus și în saloanele luxoase de la Paris, Londra, Roma sau Berlin. Imigranții săraci care l-au creat nu și-ar fi imaginat niciodată că această formă de exprimare artistică va deveni „emblema iubită” a capitalei argentiniene și nici că milioane de oameni de pe întreaga Planetă vor ajunge practicanți înfocați.
