Fie că suntem elevi sau nu, cu toții ne-am bucurat de anii de școală. Doar că unii dintre noi ne-am confruntat și cu trăiri negative intense la școală, fiind îngrijorați din varii motive, cum ar fi performanțele, părerile colegilor sau ale profesorilor. Uneori este posibil să fi avut migrene sau dureri de stomac cu gândul că trebuia să mergem la școală în anumite zile. De asemenea, e posibil să fi chiulit în anumite intervale orare, pentru a scăpa de atmosfera tensionată de la anumite ore.
Literatura de specialitate surprinde faptul că unii școlari de astăzi se confruntă cu aceste simptome, chiar mai frecvent decât în trecut, indicându-le astfel părinților sau profesorilor că există o problemă. Dacă aceste simptome persistă, pot interfera cu bunăstarea, performanțele academice și viața socială a copiilor. Specialiștii recomandă să venim în ajutorul copiilor care se confruntă cu astfel de probleme. În acest articol vom încerca să conceptualizăm ideea de anxietate față de școală, cum se manifestă, care sunt cauzele și consecințele principale, dar și ce putem face ca părinți și profesori, dacă întâlnim copii cu asemenea probleme sau chiar dacă noi, elevi fiind, ne confruntăm cu anxietatea față de școală. Aşadar, cum cum combatem anxietatea faţă de şcoală?
Cum putem defini anxietatea față de școală?
Tulburările de anxietate sunt cele mai frecvent întâlnite tulburări mentale în perioada copilăriei, simptomele subclinice având o prevalență ridicată în rândul copiilor. S-a dovedit că acestea pot avea consecințe negative pe termen scurt sau lung în cadrul vieții sociale și academice a copiilor. Una din cauzele principale care declanșează trăiri anxioase în rândul micuților este mediul școlar, coroborat cu mediul familial și social .
Anxietatea față de școală poate fi înțeleasă drept îngrijorarea, teama sau chiar refuzul copilului de a merge la școală sau de a fi implicat în activități academice, de unde se poate sesiza o scădere a performanței școlare, a stării de bine și a energiei fizice a elevilor ce resimt anxietate. În literatura de specialitate, acest cumul de trăiri mai este întâlnit sub numele de „refuz școlar”. Deoarece anxietatea față de școală sau refuzul școlar nu este catalogat drept o tulburare mentală de sine stătătoare în „Manualul de diagnostic si clasificare statistică a tulburărilor mintale” (DSM-5), anxietatea față de școală este considerată a fi un simptom important al unei alte tulburări mentale precum :
Simptomele principale ale anxietății față de școală
- Simptome somatice: dureri de stomac, migrene, lipsă de energie, oboseală, slăbiciune, greață, schimbări în apetit, probleme de somn, frisoane sau simptome specifice atacurilor de panică (palpitații, transpirație, tremurături, dureri musculare, lipsă de aer, etc.).
- Simptome afective: tristețe, îngrijorare, iritabilitate, rușine.
- Simptome cognitive: lipsă de concentrare, gânduri negative și disfuncționale.
- Simptome comportamentale: refuz de a merge la școală, lipsit de la școală, crize de plâns, crize de tip tantrum, rezistență la despărțire față de părinți, contactarea telefonică frecventă a părinților sau a altor persoane de atașament, eșec în realizarea sarcinilor școlare, evitarea interacțiunilor sociale, etc.
Se recomandă să fim atenți și la personalitatea copilului sau la istoricul medical și familial al acestuia. Este important să consultăm un specialist în sănătatea mentală dacă micuțul se confruntă în mod frecvent cu astfel de simptome.
Cauzele principale ale anxietății corelate cu mediul școlar
- Contextul social
Unii copii, în special cei cu predispoziție spre agorafobie și anxietate socială, se simt inconfortabil în contexte sociale dinamice și flexibile, așa cum se întâlnesc la școală. Prezența unui grup de prieteni în clasă sau măcar în aceeași școală este importantă pentru adaptarea copilului la mediul social prin exersarea abilităților sociale. De asemenea, copiii agresori (eng. bullies) pot influența dramatic experiența școlară a copiilor. Unii copii ajung să fie victimele agresiunilor verbale și fizice ale colegilor de școală, ajungând în final, probabil, să aibă o stimă de sine scăzută și să simtă aversiune față de mediul școlar și de interacțiunile sociale.
- Cadrele didactice
Atitudinea profesorilor este importantă în perceperea școlii de către elevi ca un mediu sigur. În cazul unei discrepanțe dintre stilul de predare al profesorilor și stilul de învățare al elevilor, cei din urmă ar putea să generalizeze acest dezechilibru la nivelul întregii experiențe academice .
- Sarcinile școlare
Acestea trebuie să fie la un nivel mediu, nici suprasolicitante, nici prea ușoare. Utilizarea exagerată a resurselor mentale și de timp duce la scăderea stării de bine a copilului resimțind oboseală și frustrare că nu a realizat alte activități mai plăcute, în compania persoanelor la care ține (ex. joacă împreună cu prietenii; timp petrecut cu părinții, etc.) . Dacă sarcinile sunt prea simple, copiii se plictisesc, experimentează trăiri negative și pot manifesta comportamente neadecvate.
- Anxietatea față de evaluări
Multora dintre noi nu ne place să fim evaluați, chiar dacă nu vorbim neapărat de lucrări de control, teze sau examene. Copiii care simt frică și îngrijorare față de situațiile de evaluare pot avea rezultate mai slabe la testările școlare, chiar dacă ei au un nivel optim de cunoștințe .
- Etapa de dezvoltare
Deși multe din simptomele precizate mai sus se pot manifesta la diverse categorii de vârstă, este important să ținem cont de etapa de dezvoltare în care se află persoana care suferă de anxietate. De exemplu, dacă este vorba de un copil aflat la grădiniță sau în primii ani de școală, manifestările pot apărea pe fondul anxietății de separare, nu al anxietăţii faţă de şcoală, copilul având nevoie de timp să se familiarizeze cu mediul școlar, unde este departe de părinți. Pe măsură ce avansează în vârstă, copilul capătă tot mai multă independență și poate să interacționeze mai ușor cu ceilalți. Prin urmare, s-ar putea ca simptomele să se diminueze odată realizată acomodarea. În schimb, dacă vorbim de adolescenți, unde rolurile sociale capătă o importanță tot mai mare, e posibil ca simptomele să se accentueze în contextul prezenței unor presiuni sociale și academice.
Ce putem face dacă…
- Suntem părinții unui copil care manifestă anxietate față de școală
Cel mai important este ca părinții să identifice semnele anxietății față de școală și contextele specifice în care aceasta apare. Acest lucru îl pot face conversând deschis cu copilul despre experienţa lui ca elev, despre teama de evaluări şi alte aspecte de acest tip. Cel mai probabil, aceștia vor mărturisi dacă au vreo problemă, iar împreună puteți căuta o rezolvare adaptată situației și astfel să diminuați simptomele anxietății.
Dacă acesta nu dorește să mărturisească ce îl frământă, părintele îl poate încuraja să scrie într-un jurnal ce îl îngrijorează. Cu toate acestea, este esențial ca părintele să îi dea de înțeles copilului că este prezent în cazul în care acesta se decide să împărtășească îngrijorarea cu cineva și este în regulă să îi spună ce are pe suflet, când e pregătit. De exemplu, dacă micuțul este suprasolicitat de sarcinile școlare și nu are timp liber, putem să-l ajutăm să-și seteze o rutină și să își împartă timpul echitabil între activități, astfel încât să aibă și timp de relaxare.
De asemenea, dacă problema este la nivelul înțelegerii și învățării unei discipline, o discuție cu profesorul respectiv poate îmbunătăți situația. Dacă simptomele sunt intense și nu dau semne de îmbunătățire, puteți să vă adresați unui specialist în sănătatea mentală (ex. psiholog, consilier). Acesta poate ajuta în depistarea cauzelor principale ale anxietății și îi poate indica copilului unele tehnici prin care, pe rând, simptomele să fie diminuate.
- Suntem profesori și constatăm că un elev se confruntă cu anxietate. Cum combatem anxietatea faţă de şcoală?
Experiența de cadru didactic și interacțiunile numeroase cu elevi de-a lungul timpului îi fac pe aceștia să fie mai susceptibili la schimbările de atitudine și comportament ale copiilor. Profesorii pot să se arate interesați de problemele elevilor și să le aducă la cunoștință că sunt acolo pentru sprijin și ajutor, în măsura în care competențele lor le permit. De asemenea, profesorul poate discuta cu consilierul școlar, dar și cu părinții copilului referitor la problemele cu care acesta se confruntă, astfel încât consilierul să sprijine copilul în mediul școlar, iar părinții să îl poată sprijini în afara școlii.
În cazul copiilor din clasele primare, învățătorul joacă un rol important în dezvoltarea emoțională și cognitivă a elevilor. Astfel, este esențial ca el să fie interesat de trăririle emoționale ale copiilor, empatic, raportat la elevi și să încerce să identifice posibilele probleme cu care micuții se confruntă în context școlar și să semnaleze acest lucru părinților. Învățătorul poate stabili împreună cu elevul un limbaj codificat prin care acesta să semnaleze că există probleme, iar cadrul didactic poate să intervină. Astfel, micuțul va ști că există o persoană care-l sprijină în mediul amenințător. Împreună cu părinții, personalul didactic poate face viața mai ușoară și mai plăcută elevilor, diminuând în mod semnificativ simptomele de anxietate.
- Noi ne confruntăm cu anxietate față de mediul academic
Dacă ne confruntăm cu aceste simptome putem încerca să:
- Acceptăm starea afectivă negativă ca fiind existentă. Când simțim trăiri afective negative de îngrijorare, tristețe și altele asemenea, trebuie să recunoaștem aceste stări există și trebuie să luăm măsuri pentru a le îndepărta. Aceste măsuri însemnând să facem tot posibilul să rezolvăm problema de la care aceste stări s-au declanșat și amplificat.
- Realizăm exerciții de relaxare de respirație, de tipul meditației (mindfulness) sau de detensionare musculară. Realizarea unor astfel de exerciții ar putea duce la îndepărtarea temporară a gândurilor disfuncționale și detensionarea corpului și prin urmare, la diminuarea simptomelor somatice. Acest fel de exerciții pot fi realizate de fiecare dată când se simte o amplificare a simptomelor, fiind recunoscute de specialiști pentru eficiența lor.
- Căutăm sprijin social. Faptul că împărtășim cu cineva de încredere îngrijorările noastre poate să ne facă să ne simțim mai bine. Faptul că suntem înțeleși, încurajați și sprijiniți ne conferă un sentiment de siguranță și încredere în sine. Astfel de persoane pot fi, în primul rând, părinții, apoi, cadrele didactice și prietenii.
- Căutăm ajutor de specialitate. Un specialist în sănătate mentală (ex. psihologul școlar) poate să ne ajute să identificăm cauzele anxietății și să dezvoltăm anumite mecanisme de a combate gândurile disfuncționale și, prin urmare, să facem față problemei cu care ne confruntăm în mod eficient. Terapia cognitiv-comportamentală este considerată a fi una dintre cele mai eficiente în combaterea simptomatologiei anxioase.
Concluzii:
Anxietatea față de școală este un fenomen psihologic complex, care diferă ca manifestare de la persoană la persoană, având cauze diferite pentru fiecare. Indiferent de rolul pe care îl jucăm în viața copilului care se confruntă cu aceasta, trebuie să fim alături de el, să-l sprijinim și să luăm măsuri pentru a-l ajuta.
