Te afli in fata panzei, totul incepe absolut perfect, muzica este pe fundal, dansezi cu pensula pe panza, culorile aluneca, esti … fara nici o grija. Creezi forme fara griji, iti asculti inima si intuitia, totul decurge perfect.
Cand deodata, mintea ta logica intervine brusc.
Decizi ca este momentul sa „devi serios”, sa creezi putin sens, sa faci putina ordine in acest haos. Ar trebui sa inserezi niste imagini anume, sa creezi o compozitie sau macar sa alegi anumite culori.
Si doar intr-o fractiune de secunda, procesul creativ nu mai este liber si incepe sa se simt…. greu. Intuitia a zburat, totul pare haotic si „trebuie” sa ajungem undeva cu creatia noastra.
Iti suna cunoscut?
Daca ai experimentat si tu asta vreau sa stii ca nu esti singurul. Este in natura noastra umana sa avem un plan, sa il stim, sa il definim de la inceput. Iubim sa stim unde ne indreptam, ne face sa dispara frica de necunoscut. Ne ajuta sa stim pasii pana la destinatie.
Dar pictura intuitiva nu functioneaza asa!
In acest proces esti rugat sa renunti la planificari cu scopul de a ramane prezent, in moment, sa savurezi ce dezvaluie fiecare clipa a creatiei tale, in fiecare strat, cu fiecare culoare, fiecare forma asternuta, sa privesti in prezent cum tabloul tau este intr-o continua schimbare.
Si cum anume fac acest lucru?
Exista mai multe modalitati de a te detasa de mintea analitica/ logica, de a iesi din impasul creat. Iata cateva lucruri de luat in considerare:
Atunci cand momentele de supra-gandire isi fac aparitia, fa un pas in spate si inspira adanc.
Elibereaza-te de orice tensiune pe care o simti in corp. Relaxeaza-te. Scutura-te. Elibereaza-te de orice nevoie de a stii orice despre tabloul tau.
Uite-te la panza si vezi ce te cheama. Nu te mai gandi la tot tabloul in ansambul, este prea mult spatiu de luat in considerare. Elibereaza-te si gandeste-te doar la urmatoarea miscare, chiar daca aceasta este minuscula. Orice vei face mai departe te va informa despre ce va urma. Pasi marunti, traieste in momente marunte.
Daca in acest moment nu te cheama nimic si nu simti urmatorul pas, incearca sa intorci panza pe toate laturile sale, vezi care perspectiva te cheama, iti vorbeste si iti creaza idei. Nu uita, pasi marunti, de bebelusi. Urmatoarea mutare sa fie mica.
Pentru ca gasi urmatorul pas, de bebelus, puneti urmatoarele intrebari:
- Imi doresc vreo culoare langa cele pe care le am deja pe panza?
- Exista vreo forma sau vreo imagine pe care as vrea sa incerc sa o creez (sa nu iti fie frica sa incerci, pentru ca oricand o poti schimba)?
- Exista vreo zona mica pe care o simt „potrivita” care imi place? Daca da, cum o pot scoate in evidenta, sau ce detalii ii pot adauga, sau o pot repeta?
- Ce este pur si simplu amuzant de facut acum?
- Ce simt ca este total infricosator?
- Ce simt ca este cat de putin interesant? Pentru ca doar putin „interesant” este de ajuns
- Ce forme noi pot crea cu ustensilele mele?
- Ce culoare noua pot crea amestecand cateva culori?
- Ce pot sa fac pentru a crea contrast? (pont: adauga lumina si intuneric. Foloseste culori complementare. Creza forme mici si mari. Incorporeaza atat linii drepte, definite, constante cat si forme rebele, curbe.)
- Ce as putea sa fac sa fiu mai mult in corpul meu acum? (pont: danseaza. Intinde-te. Fa cativa pasi. Misca-te in orice fel simti potrivit pentru tine.)
- Ce muzica m-ar inspira acum?
Indiferent de ce decizi sa faci mai departe, aminteste-ti ca trebuie sa cunosti doar urmatorul lucru marunt pe care urmeaza sa il faci. Daca incerci sa o iei mai inainte, vei ajunge in acelasi moment… si cel mai probabil te vei simti coplesit.
Aminteste-ti, pasi marunti, de bebelusi. Respira adanc. Totul se poate schimba. Este doar vopsea. (sursa:shezen)
Poti face asta!
